Tu nu esti primitor, esti primitiv

Ma public singur, n-am nevoie de public

2011-11-27T04:56:00.000-08:00

De la departare parca parca mi-ar fi fost de folos simtul tactil pentru a continua ceea ce incepusem ieri. Azi nu am mai insistat, mi-am incretit fruntea sau fruncea si m-am dedicat propriilor petreceri duminicale pentru a ma hotari ce am de facut de azi inainte. Pana ieri stiam, maine cred ca se simplifica.
Pisica vrea somon, pisica cea mare vrea sampon, motanul zis si leutzul vrea liniste.
Pe frontul de la rasarit au rasarit mesaje cum ca eu as fi responsabil pentru nedreptatea care s-a petrecut in trecut si acum platesc aproape cu viata, tinand cont de durerile de rinichi si coaste, pentru neplacerile ce mi-au distrat atentia in ultimii 3 ani. Chiar.. suntem in 2011 acum, mai e putin si incepem sa intelegem.
Manuiesc treaba asta de vreo 4 ani si inca imi tin cuvantul ca o sa se intample ceea ce ne dorim cu totii. Dormitorul meu arata ca dupa o petrecere de lesbiene combinate cu barbati complicati. Afara s-a lasat frigul pe care il asteptam, pentru a-mi ingheta senzatiile si ma distreaza cand ma gadila pe sub haine.
Ma intorc la poezie, ma apuc sa re-scriu ce gandesc si sper sa ma controlez cand fac asta. O sa ma public singur, n-am nevoie de public.

Cand n-ai bani esti si urat si prost

2011-11-18T03:58:00.000-08:00

Am cate doua stari deodata si incep sa pierd din speranta. Nu vad pana foarte departe si asta ma arunca intr-o cutie de carton sau de cartofi, ce mai conteaza, am jocurile de cuvinte la degetul mic. Man.
Ma duc direct in directia opusa cu avantul unui pilot de karting iesit pe bulevard la intersectia cu celalalt bulevard. Am ganduri negre si celebre.
Scriu un text fara precedent.

E oficial

2011-11-07T12:22:00.000-08:00

M-a lasat spatele de zici ca n-am tovarasi.

Nu am nici o idee

2011-11-06T10:15:00.001-08:00

..m-am gandit sa nu dau curs gandurilor negre si sa ma linistesc in propria neputiinta. E absolut necesar sa fac asta daca imi doresc linistea de dupa. Pana atunci ma retrag in sufrageria mea mentala, cu laptop-ul "ciordit" din Africa, pisica co-dobandita, ceaiul meu de menta de la Tata, 2-3 fursecuri si 1000 de ganduri haotice.
Ce am altceva mai bun de facut? Ies, mananc la Covrigarie, imi creez universul stradal de care am nevoie pana la destinatie, discut cu 2-3 persoane, depinde ce am de discutat, ma gandesc sa o sun pe sora-mea, ce o mai face taica-miu, ce-mi mai face relatia.
Sunt zidul neconstruit in Berlin care asteapta o tencuiala de lux. Ma scufund in propriile amintiri si reciclez istoria care si asa nu ma satisface in comparatie cu viitorul pe care-l vad electric cu praf digital pe sub sosele si propriul aparat de zbor plin de praf pe balcon.
Mananc un fursec. Sec.
Sa-mi fac si o tigara?
Am un sec interior pe gat care ma jeneaza. Sper ca nu am racit iarasi pentru ca devin irascibil la cat de bine ma simt stand toata ziua sub plapuma si gandindu-ma ca trebuie sa ma fac bine. Sunt bine, de ce am nevoie sa ma gandesc ca trebuie sa ma fac bine? Analogia anatomie-constiinta ma sufoca.
Apropo de "sub plapuma" m-am gandit aseara sa infiintez un radio de apartament care sa se cheme chiar "Radio Subplapuma". Eu sa fiu Dj-ul, alaturi de alti subplapumari si muzica pe o difuzam chiar subiectele pe care le abordam sa te tina toata noaptea sub plapuma. Asta e doar o idee. Imi vine sa rad. Ma gandesc ca poate asa lansez un nou brand de formate de emisiuni radio, paturi/plapumi la moda si ascultatori din ce in ce mai interesati de fenomenul linistii pe care ti-o ofera patul tau de acasa atunci cand ai nevoie de liniste cu tot cu fundal sonor.
Horror.
Infig fursecul in ceai. Se simte acuratetea materiilor prime folosite in fabricarea prajiturilor de plastic. Noroc cu menta ca e originala. Sau asa pare.
M-am gandit sa imi astern viata in proza, sa pun gandurile pe hartie, fie ele versuri, franturi sau chiar mici povestioara cu haz sau fara. Fac asta de cativa ani si ma simt extrem de bine cand pot sa am o cursivitate a scrisului.
Iubita mea mi-a spus chiar asa:
"-Baby, ai putea sa te angajezi dactilograf!"
Nu suna rau, insasi ideea de a avea un loc de munca stabil nu ma sperie, ma bucura chiar. Chiar si sunetul tastelor produs in exces creeaza un fond muzical placut daca ajungi sa imi dau seama de ce fac asta, care e scopul scrierilor mele si daca ma ajuta cu ceva la final cand recitesc ceea ce mi-a debitat mintea asta a mea. Chiar aseara, dupa ce am amplificat subiectul "sub-plapumic" am vazut un film pe numele lui "Another Earth", o aberatie de altfel, o aberatie atat de plictisitoare incat mi-a trezit niste idei destul de interesante. De aici si ideea sunetelor produse de alte obiecte decat cele muzicale ce ajung sa creeze un fond muzical extrem de placut o "creatie" a mintii ce poate face abstractie de la sistemul brut de evaluare al prezentului si se poate duce usor usor pe drumul creativ al abstractului, abstract pus pe note muzicale, note muzicale alaturate.. muzica la urma urmei.
Nu am mai pus mana demult pe o muzica straina, s-o despic, sa-i gasesc frumusetea, nu am mai vizitat un muzeu, nu m-am mai uitat de mult prin telescop, nu am mai scris pasaje in cartea vietii, nu am mai calatorit cum obisnuiam sa o fac. E colaps si timelapse sudate cu aragon de un sudor profesionist pe care probabil l-am avut in subordine odinioara pe unul din santierele Romaniei.
E momentul schimbarii.

Criminalii sufletului

2011-09-18T16:08:00.000-07:00

..frica, ura artificiala, complotul sentimental, avioanele din creier si alti factori. Cand ajungi sa constiientizezi ca esti urmarit de unul dintre criminalii imaginari ai sufletului incepi sa ai legaturi adanci cu paranoia.
Asa am inceput si eu sa imi dau seama ca teama de raspunsuri evidente accelereaza procesul de adancire in gol. Cand te trezesti singur in propriile-ti concepte, ceri ajutorul celor pe care odinioara i-ai uitat din cauza unei frici generate de propriile-ti idei despre tine. Nu suportam sa iesim in exterior si sa ne abordam ca pe un intreg defect aproape perfect. Sau nu ca nu suportam, nici macar nu avem bunul simt practic si codul secret al eticii moraliste care se ne impinga spre "sportul asta extrem". De aici inainte incep sa derive o groaza de alti factori care impiedica progresul si dau nastere constantei regresiste. Nu sunt un infocat progresist, dar macar am spiritul de initiativa adecvat sa ma pot transpune intr-un simplu transportor al sufletului meu pe care uneori il privesc cu mila, alteori cu admiratie, dar de cele mai multe ori ca pe un trofeu inca neinmanat mie.
Ma pun sa scriu mai mereu ganduri pe care le generez si carora le dau o forma. Nu-mi ia mult sa gandesc, la fel sa materializez gandurile in randuri si randurile sa le asortez in limba romana. Atunci cand fac asta, ma eliberez din mintea mea in scris si raman acolo, in scris, pentru mult timp de acum inainte. Atunci cand trec de la o stare la alta si incerc sa imi readuc aminte cine eram, ce faceam, ce gandeam, deschid blog-ul asta pentru a-mi reaminti si pentru a ocupa o parte din viitor cu ceva ce s-a petrecut in trecut dar e gandit mereu intr-un prezent continuu.
Am sufletul pe jumatate trimis, pe jumatate mort, pe jumatate absorbit de orice e frumos si cealalta jumatate imi da semne ca nu sunt ceea ce mi-am dorit. Mananc ca sa respir, respir ca sa imi simt activitatea spiritului, spirit si asa doborat de frica trecuta a trecutului, de spaimele prezentului si de teama precedentului. Ma exprim ca sa pot avea o ocupatie, muncesc ca sa am bani si incerc sa iubesc ca sa pot fi iubit. Schimbul la care ne propunem sa ramanem nepasatori dintre ceea ce oferim si ceea ce dobandim ne da curaj sa incercam si varianta urmatoare, sa trecem peste principii si prejudecati si sa muncim din greu pentru un viitor linistit.
Mi-ajunge trecutul pe care nu mi l-am dorit. Vreau un prezent sincer si la moda.
Nu mai vreau sa va ascult!

Comunicat oficial

2011-07-07T10:12:00.001-07:00

...de asta am ales sa schimb interfatza, sa prind alta fatza. Orice reinoire, e ca un fresh de culoarea bej sorbit in liniste in fatza norilor. Scriu cu "tz" pentru ca sunt in Constantza.
Nori pufosi si liberi sa faca orice se aduna intre stadiul de puf si chipuri de oameni deasupra Pamantului. De ce atunci cand e Soare fain-frumos si noi suntem haini-frumosi ne simtim mai bine?
De ce ma intreb eu de ce suntem asa cum m-am intrebat adineauri?
La intrebarea "De ce?" o sa adaug rima cu W.C. ca sa inchei subiectul.
Pentru ca oricine poate sa ajunga intr-o stare mult mai buna sperand si avand crezul dezvoltat ca un triceps de mamifer masculin, pentru ca atunci cand ai descoperit canalul partash la toate link-urile ce iti apar in fatza ochilor si ce te ajuta sa destupi misterele firii, raportate la existenta ta reala in emisfera indicata de geografia inventata, pentru ca esti capabil sa te incurci singur in ganduri, ca tot Tu sa te descoshi, pentru ca oricum, orice ai face sau ai zice, are un sens la finalul explorarii karmatice prin chipul viu al vietii.
Dincolo de liniste are loc adevaratul spectacol. Acolo unde liniile magistrale ale orizontului si ale Zenit-ului fac cel mai frumos cuplu geometric sfidat de lege, Univers si gravitatie.
Supa de dovleci cu suflet si tip de zi cu chip de om nou.
Continui..

Engleza nu-i a mea, e a americanilor

2011-02-03T13:15:00.000-08:00

...

Hi, my name is the Police and I have the right to be right, right right?

I was about to run away when i saw this 2 good fellows coming forward our direction, dressed like they were about to eat Shawerma and talking like Starsky&Hutch about dutch. My good friends that were smoking told them that "the shit" is just for consumption, none of us, being at that time dealers, drug addicts or pimps with no whores.
They were the Jandarmeria, nowdays known as the undercover agency for the State Police.
Fuck Them and MAI-Ex.
I'm out! but is cold.

...

Combinatoristica

2011-02-02T02:49:00.000-08:00

De la sergentul ordinar e un pas si o lava. Am 2 minute sa ma interiorizez in incinta blog-ului cat sa pot aduna atat de multa informatie incat sa fac 1 milion de dolari.
Mi-a povestit Rimaru ca pe YouTube exista un individ care printr-o filmare a lui insusi a reusit sa ceara 1 milion de parai, ceea ce a si obtinut. Asta vreau si eu.
Asa ca, hai cu banu, ca sa nu ma supar..
Beti ceai de menta!

Deja e prea deja

2011-01-24T11:02:00.000-08:00

De aici incepe totul. Cred ca am mai zis asta la inceputul unui post, insa mereu exista un anumit inceput pt. orice in viata, atat timp cat vezi viata limpede.
Nu te cunosc deci nu stii cine sunt. Ideea de a reformula interiorul pe care incerc sa-l deschid cu fata catre fata incepe sa prinda contur odata cu trecerea timpului prin mine.
De ce sa mai astept momentul X cand Y o ia pe W de mana si-o duce la Paris sa-i arate Big Bang-ul?
Fute timpul de pomana ca sa ai treaba pe viitor. Arunca-te de pe fotoliu pe canapea cu o singura miscare de umeri. Da-ti foc, in cada, in timp ce faci dush. Baga-ti lentile de contact prin contract.
Nu te lua dupa nimeni!
Fa ce vrei, in caz ca vrei ce fa.

M-am plictisit de moarte

2010-11-16T16:06:00.000-08:00

De la Bucuresti bate briza cu curent ca priza. Am stat 6 ore pe fotoliul pe care Margareta facea adineauri, acum 2 saptamani, chestii. Eu, omu' meu E, batranul F.C. si casa. 200 de ganduri pro, un singur gest contra.
Ma lupt cu inertia, desi m-as da peste cap daca as stii ca ma transform.
Din curte vin musafirii si rolul meu de gazda neautorizata ma tine suspendat in timp si spatiu, jumatate om - jumatate orb. Ma apuc de bazin.
Maine e Duminica ca si asa azi e Marti si norocul sper sa fie legat de troleu sau portofel, ca deh, ai bani ai putere, n-ai bani n-ai.
Rescriu!
Subscriu.

Eliberati Burma

Corect ar fi sa stim cu totii

2010-03-08T03:33:00.000-08:00

De la muzica pana la maturitate am incertat cu toate armele mele

pe care le posedam la momentul respectiv sa atac sistemul,

sistemul audio, inamicii imaginari pe care si acum ii

dispretuiesc si functiile nepotrivite ale cosmosului. Am

povestit de-alungul timpului despre muzica pentru ca muzica, in

viata mea, joaca rolul regizorului, regizor ce urma sa dispara

acum in 2010, eu fiind capabil sa inteleg miscarile

nejustificate ale cursului firii mele ca om si sa trec eu pe

fotoliul celui ce tine goarna in mana si are numele tapat pe

spatar. Ca regizor universial, special alocat, de

fortele civilizatiilor vechi de pe Atlantis, MIE, incerc si acum

sa ma inteleg, sa imi dau dreptate, sa ma aprob, dar de fiecare

data nu imi este de ajuns. Ajung sa cred uneori ca cei ce se

autoflageleaza nu doresc altceva decat mai mult de la ei,

mutilarea propriului organism, al moleculei ce respira odata cu

natura reprezentand doar o forma de protest la adresa celui ce

l-a creat si nu l-a adaptat in totalitate la neajunsurile

noastre.
Am ajuns sa cred in perioada asta a vietii ca nu forma si fondul

sunt singurele coordonate ce iti civileaza modul de a gandi, ci

cunoasterea de sine si stapanirea ei reprezinta cea mai avansata

metoda de supravietuire. Deja in timpul in care scriu asta

diverse organizatii guvernamentale si nu numai au atins pragul

nelimitarii la ce le poate oferi pamantul pe care traim si

incearca sa il salveze. Din punctul meu de vedere nu o sa

reuseasca nicidoata atat timp cat pe planeta noastra sunt

aproximativ 6,5 miliarde de suflete ce zilnic trebuie sa

manance. Exceptand anumite civilizatii ce inca se hranesc

spiritual ajung la o suma rotunjita de 6,5 miliarde de

pamanteni. Nu poti sa ajungi sa salvezi un organism, al carei

parte integranta esti, atat timp cat tu ca sistem operant esti

defect.

Aventurile mele

2009-12-10T00:20:00.000-08:00

Las totul in custodia metresei si anunt cu strategie hiperbolica numirea mea in functia de Presedinte al Campaniilor si Taberelor Militare din Militari si zona Obor. Pentru cine nu stie, sunt unic interlocutor al Diavolului, spiritul clar si plin de alb al naturii. Numele meu este Emiliano Fanfaroni si sunt de cetatenie constienta si foarte consistenta. De la a fi privilegiat la a-mi bate joc de energiile primite de sus, e o cale cam cat Vacarestiul intersectie cu Lacteea.
Eram odata naufragiat pe Planeta Asco 99 bis impreuna cu bunul meu prieten Lazlo, un roman get-beget, din tata faimos si mama mama, si incercam sa ne regasim reintregirea ego-ului transformat in eros de site-urile porno care ne vizitasera saptamana trecuta la sediul firmei. Nu am mentionat pana acum ca suntem administratorii unei societati multi-continentale, exportatoare de importuri clasificate ca bunuri proaste. De la dreapta se vedea amurgul unei nopti de vara-iarna, spatiul fiind atemporal, unde prin zarile nourilor drepti si blegiti de plictiseala se intrezarea printesa noptii, floarea adevarului, schimbatoare la fiecare clipire de ochi a lui Lazlo.
Am asteptat cateva zile pana cand florea s-a deschis iar in momentul in care pistilul a spus "Hello", intr-o engleza cum numai Inna, faimoasa vorbitoare de limbi, poate am tresarit amandoi ca treziti in ultima zi de armata, cand esti anuntat ca te inroleaza in razboi.
- Salut! am zis.
- Hello mister!
- Nu, suntem pamanteni, nu-i neaparat un mister faptul ca aratam asa si nu asa.. a completat Lazlo.
- Will you please leave our planet alone?

Am rupt floarea, am plecat cu Lazlo inapoi pe Spanacusis. N-am ucis natura, am onorat o ruga, venita chiar din partea Imperatorului, Imparateasa cu petale.
Am ajuns inapoi in birourile sediului nostru din Strada Oclu nr. F67D, cod binar 0110101011110, unde ne astptau doua cafele vechi, de 450 de ani, pe masa mea de cristal, primita cadou acum 200 de ani de la presedintele Americii, Fidel Castro.
Dupa lungi cautari ajunsesem cat de cat la o concluzie. Nu exista viata fara moarte si nici moarte fara fatza. Primeam des complimente pentru floare si pentru violul spatiului. Eram mandru. Pana m-au dat afara de la munca si m-am apucat de scris povesti.

De va place ba ori da / N-as putea sa zic ceva /
Caci e in firea mea sa tac / Tac si tac si tac si tac.

F.N.

C-or mai fi

2009-12-03T23:50:00.000-08:00

...sa fie sanatosi. Oricum azi am ajuns pe la 8:30 pe taramul tenebros al Bolintinului, unde adevarul si minciuna sunt ca portocala si mandarina, una mai mare ca cealalta. Sunt tzandari de la stres, zdrangan a gol de perioade nefaste, am venituri publice si abea astept sa mi se publice cartea, la care nu mai scriu deocamdata, dar urmeaza sa devina un monstru.
Aproape ca nu mi-am dat seama de ce pana azi, mitul omului fara cusur, care merge ziua la munca, seara la cursuri, nu se calibreaza in adevaratul sens pozitiv si clar si nu viseaza la gloante adevarate. Era sa imi imprastii sentimentele pe asfaltul Militari-ului daca nu vorbeam cu ea. Am baut vodka impreuna pana a inceput sa rada in somn.
De la Obor m-am dus la Trio Fratii Mei, unde m-am asezat la masa patrata sa punem orasul la cale. De acum inainte la ce ma gandesc, fac aia, dreg aia, drog ailalta si uite asa ajung..
Azi tre' sa plec la Arad, la fratii mei de peste Bega, sa planificam asasinatele sonore pregatite pe 20.12.2009 la Fabrica. Interpretabil nu?

Apropo, am numa' ganduri negre in cap de cand am aflat 2 vesti dramatice in ultimele 3 zile. Asa ca ii sunt alaturi lui Dan Xan Yan si imi doresc ca sufletul prietenei lui sa se odihneasca in pace.

Zet. Coordonata stearsa (Continuare) Pt.2

2009-10-14T05:27:00.000-07:00

Scrie-mi tu o carte in care te descrii si apoi afiseaza-te in dreptul paginilor imbracata sumar facandu-mi cu ochiul.
E evident, nu mai pot controla densitatea destinului ce sper sa imi surada inca. De ieri a inceput vijelia, -10, sa fii fost -14 azi noapte. Tu ai adormit pe partea stanga, pe stanca inalta a dormitorului cusut de Boston in beton.
Lumina discontinua a camerei plina de intuneric ma tragea tot mai mult spre somnul cult al ratiunii unde imi pot echilibra seara de seara gandirea proletara cu cea artistica dand nastere cultului personalitatii ce ma invaluie ca o aura plina de urzici ca muzica funk a Romaniei lui N.C.
Treptat in vis nu te visez dar te doresc in plina interactiune cu natura suferintei tale. Pari la fel de trista ca un moment de fericire scurt. Vreau sa cred ca asta nu e tot, din tot ce am crezut ca poate fii, idealul maine-lui povestit cu cateva zile in urma fiind unul de plastic.. se pare. Se pare ca incepem sa ne separam, sperand la fericirea celuilalt si ratiunea impacata a viitorului practicat de unul singur. Se pare ca mi se par prea multe incat sa cred ca e real. Real ca Madrid-ul si tot nu am incredere.
Ma gandesc din ce in ce mai mult sa plec, sa evadez din casa mea, sa las casa in urma sa am ce povesti, sa ii las pe altii sa o viziteze ca sa poata confirma cele povestite. Am visuri despre mai bine cu viziuni anevrice, am o stare de nestare inconjurata de lastari fara valoare. Am bani si vreau bani. Traiesc intre o echidistanta telurica determinata de simplele mele cunostinte neaprofundate, traiesc intr-o desteptaciune valoroasa pe care multi nu dau 2 bani.
Tu ..profesore, lasa-mi pe pat vreo 2 teme sa-ti arat ca nu am nevoie de meditatie sa ajung la un raspuns logic. O sa iti las ca premiu aceleasi teme, pe acelasi pat. Daca ai curaj, ne facem temele impreuna, doar doar de as fii si eu pentru cateva clipe in rolul de profesor.
Si.. mai lasa-te de fumat ca aduci curent prin ferestrele murdare de la starea vremii.
Recita-ma.

Zet. Coordonata stearsa. (Continuare)

2009-09-17T03:12:00.000-07:00

..depinde cum vrei sa te asezi la masa.
O sa scriu carti pentru copii. Pentru copiii mei si ai altora.
N-am timp sa ajung ce nu mi-am propus, poate tocmai de aia am sa va scriu ce am scris intr-un timp trecut.

"“Pe perete scrii cu crete, n-ai sa il mai stergi in veci,
Pete mari de scribi cu sete, vor sa vada daca incerci,
Pe perete? E ca pe pietre, aspru ca intr-un burete.
Pe perete n-ai prieteni!”

Asa se derulase prima parte a experientei lui de om matur. Gandise totul aproape premeditat si, daca nu incepuse sa gandeasca din copilarie, totul se datora impulsurilor sale slabe, lase, pline de amintiri diforme, parfumate cu arome multicolore de tupeu enervant.
Era o zi obositoare de marti, zi in care presiunea atmosferica nastea dubii in randul pamantenilor, acea zi cu talc in care te astepti sa dai vina pe neajunsuri pentru a-ti gasi liniste in nimic. De departe era cea mai mohorata si plina de tensiune dintre zile, chiar ea, ziua, imi spunea cu cateva zile in urma o poezie similara cu cea de la inceputul cartii, doar ca implica si apa, oameni uzi, umbrele adormite si roti de masina ce m-asteapta in goana la colt sa ma salte. La fiecare cinci minute imi aduceam aminte de trecutul meu glorios de general trecut in rezerva, fost activist de mediu rural, locuitor de oras, iubitor de mare si aventurier de mama mama. A nu se intelege ca am avut aventuri cu mame, lucru ce poate fii extrem de interpretabil tinand cont de factorul democratic ce profita, chiar si in ziua de azi, de tinerii abstractizati si formulati bizar de societate. Daca m-as fi trezit acum 100 de ani, intr-o maternitate improvizata din New York, acum as fi fost actionar majoritar al unei companii, sau corporatii, puternice si as fii gasit amuzant sa ma imbogatesc pe seama semenilor. Prezentul ma transpune in colonia incoronata de sublim si tact, colonie lasata de mostenitori in spatiul stramt de la Mare la Dunare, de la Prut la unguri, de la est la vest, de la nord la sud. Ce mai conteaza apartenenta geografica atat timp cat n-am avut posibilitatea niciodata sa vad toate locurile ingradite de granita romaneasca, eu sperand inca din tinerete ca granitele sa fie distruse, sa fim liberi, sa profitam de pamantul strain, ca investitorii granzi in tara mea.
Pe la noua si jumatate trecute mi-am amintit ca sunt la serviciu, viciul suprem, ce ma ghida la momentul respective. Suferisem cu o seara inainte de o prima scleroza sentimentala, ce ma adancea in propria negura existential, ma zdruncina semnificativ si ma dadea cu capul de toti peretii Eu-lui. Cum ma zbateam intre vis si aspiratie, am auzit de la etajul 1 vocea calaului, déjà stiuta de marea majoritate, vocea celui ce avea sa imi fie superior pe niste considerente destul de ieftine. Devenisem Inginer constructor al unei companii de constructii din Localitatea Botosani, localitate, pe deplin, plina de necurat intact, vibrand a exaltare de la numele celui ce a fost Eminescu Mihai. Conjunctura a facut ca, in anul 2009, dupa un efort, sub/supra uman, acum nu-mi mai dau seama, sa ajung localnic al urbei, si cand zic localnic ma refer la acei localnici de drept, cu acte doveditoare. Buletinul meu de identitate se preschimbase. Si ca sa revin la ideea initiala, Calaul ma instiintase de inceperea unei noi lucrari in zona, fapt ce ma facea sa fiu la fel de rece cu auditoriul, cu fanii, cu anii, totul incepand de la banii pe care mi-i datora nenorocitul.
- Popa Emanuel?
- Emi, Emilian chiar! Ti-am mai …spus ieri.
- Nu, ca am avut noi un coleg Emanuel si din cauza asta te-am botezat.
- Aha.
Dialogul asta de doi bani si o punguta avusese loc intre dezmierdare si trezire, intre frenezie si speranta, intre concluzii si intrebari. Pare ciudat nu? Nu numai ca mie mi se paruse ciudat mai mereu, cand incercam sa gasesc raspunsuri la intrebari fara semn al intrebarii la final, cum chiar in momentele in cauza, eram asaltat de realitate, de discutii, dialoguri, monologuri sau chiar aclamari.
Vorbind de aclamari tin sa mentionez inca din momentul de fata ca la viata mea am fost aclamat atat de mult incat la un moment dat incepusem sa ma obisnuiesc cu starea, crezand ca punctual terminus al intimidarii mele se confunda cu varful piramidei. Mereu exista o a doua zi in care ma redresam dupa noptile fierbinti petrecute in compania divelor, in care imi aratam muschii in oglinda, sau vorbeam singur prin casa ca un actor American, pe platou, pus sa repete cate ceva din De Niro sau Pacino. De ce eram aclamat? Simplu.
Se intampla in 1996 sa stau linistit in dormitorul meu, ce il imparteam cu sor’mea, in apartamentul parintilor mei, din cartierul Tomis Nord, oras la Marea Neagra. Ce amintire! Pe vremea aia nu stiam eu ce inseamna ratiune, nu rationam indeajuns sa gasesc singur raspuns la fiecare intrebare, la vremea aceea eram un fraier.
Chiar bine imi aduceam singur aminte cum ca intr-a saptea inca adormeam visand ca intr-o zi voi deveni fotbalist, nu pentru bani ci pentru faima. Mai tarziu mi-am dat seama ca sunt un vanator de hartii si monezi forte, scopul subconstient, as vrea sa cred, ca de fapt era banul.
In dupamiaza aceea, cea cu pricina lui ’96 a ajuns acasa G, sora mea mai mare, care, e bine de stiut, era considerata mult mai deschisa decat mine, la baza stand varsta, experienta ei de viata, scoala, ea invatand la unul dintre cele mai bine titrate licee din oras, dar si anturajul de care avusese parte pana atunci, noua, parintii nostri, nedandu-ne nici un fel de explicatii musicale pana atunci. Si atunci a avut loc imprevizibilul. A scos de nu stiu unde o caseta audio, la moda pe atunci, ce ingloba pe banda aproape toate hit-urile momentului, de rap, si nu numai, cum bine stiti, cand a aparut fenomenul asta la noi, la romani, nu toti erau ceea ce vroiau sa para. Am ascultat caseta. Am mai ascultat-o odata. Am binevoit si am sarit peste masa de seara pentru o a 12-a ascultare. Ceva avea loc in subconstient. Se intrepatrundeau niste ganduri si idei de care fusesem strain pana la momentul acela, dar care, de atunci, au inceput sa imi vajaie in cap ca sunetele de gater de la munca de la taica’miu.
Ajuns in punctul unei maturitati absolut imature eram déjà deposedat de gandul reculegerii, mai degraba eram pasionat de nimic decat de ceva anume.."

[..] Continuarea in data de 19.09.2009

Zet. Coordonata stearsa

2009-09-16T07:39:00.001-07:00

Dupa cum spun romanii ..noi sa fim sanatosi, eu am impresia ca sunt bolnav.
Am vedenii de la Real, si n-are nici o legatura cu lantul Supermarket-ului plin de cacaturi plasticate. Azi sunt aici, dar maine vreau acolo..
Ma chinui de 4 luni de zile sa imi restabilesc linistea graficului existential dar variabilele ..variaza. Am planul foarte bine pus la punct numai ca imi lipsesc coordonatele finale.
Il am pe Y plantat extrem de folositor in zenit cu indulgenta unui Sfant ajung la majorat si X-ul ca de obicei porno ca pe site-uri.
Zet. Coordonata stearsa.
Tintesc mai sus de Z, undeva aproape de energii supradimensionate, unde Eros-ul suferind de astm ma cauta pe internet incercand sa-mi dea inapoi toate datoriile morale pe care voi Pamantenii le aveti in apararea voastra impotriva mea. Mergand in timp, prin 2020, am sa marturisesc ca fi-miu o sa citeasca cu rasul schitat in partea de Sud a fetei si o sa ma intrebe detalii picante de la fata locului. Folosesc cuvantul fata (e.g. Fatza, Figura, Parte) foarte mult in ultima perioada. Nu e niciun fel de tic verbal sau constructie repetitiva a limbajului meu de lemn, e doar modul meu de a exprima tot ce-mi sta in cap, mai pe fata, eu fratele prezentului, presedintele viitorului.
Am 2 optiuni, ori ma las, ori continui.
E destul de dificil sa liniez alt caiet tinand cont ca pe caietul asta cu 100 de file, am scris de pe vremea cand locuaim la 602A in Lacul Tei. Am pornit asa, dar n-as vrea sa termin la fel. Eu nu sunt ceea ce par, sunt doar iluzia deformata a inceputului de risc.

[..] Continuarea in data de 17.09.2009

Am inceput filozofie

2009-06-11T23:39:00.000-07:00

M-am regandit sa scriu filozofie. Am fost constrans tot timpul asta de un simplu gand ce imi obstructiona caile gandirii si mi le astupa cu altfel de informatie decat cea provenita pe cale rationala. Mi-a fost frica la inceput sa cred ca nu pot gandi ca ceilalti, sau mai mult, ca nu pot depasi asteptarile ce, si eu, la randul meu, speram sa le am de la ceilalti scriitori de filozofie, sau filozofi ce gandesc cu voce tare.
Aproape de mijlocul vietii, respirate pana acum, am prins tupeul necesar sa desconspir si disec stari si trairi personale, ce la un moment dat, au intrat in contact cu cea mai mare parte din corpul meu. Simplele trairi si traiul aglomerat ma fac sa gandesc la fel ca ceilalti. Ceilalti gandesc la fel ca mine, dar in acelasi timp avem total alte idei despre gandirile celorlalti. Capacitatea face diferenta. Ce ai gandit tu, am gandit si tu, sau sunt pe cale de a gandi. Ce ai procesat tu, eu nu o voi face decat in caz de nevoi acute si satisfactii nesatisfacute. A trai filozofie porneste de la a trai real, fizic, spiritual si rational. Problemele fiecarui individ sunt doar un cumul de informatie procesata fara raspuns sau cu o urma fina de speranta. De exemplu, cu cat inaintezi in varsta esti si mai receptiv la diverse problematici ale vietii cotidiene. Nerezolvarea unei singure problematici asigura un trai inversunat pentru perioada imediat urmatoare si exagerarea starii de nervozitate ce vine doar din sine. In cazul in care persoana in cauza trece in nefiinta, odata cu procesul in cauza, problema ce s-a abatut asupra corpului respectiv dispare sau trece in curtea altui individ vulnerabil si dornic de "actiune".
Era frumos si in liniste.

Carcotash de la orash - un fel de pungash inaintas

2009-06-01T00:18:00.000-07:00

Da, imi placea la nebunie cand ne certam. Aveam impresia ca orice cearta intareste nervi care dispar, psihice aflate in convulsie de la litri de cafea si metri liniari de tutun la mana a doua. Dar nu era asa.
Intr-una din diminetile incerte de vara, mai precis azi, eram gata gata sa cred ca imi dau demisia din functia de om ciufut si plin de hibe si ca pot incepe o noua viata. Homo sapiens avea sa mearga printre pietre pe o platforma rulanta ca bagajele in Chicago. Drumul a fost destul de facil, tinand cont ca Dl. X facea lucrul asta destul de des. Cel mai prielnic loc de a ma lasa in singuratatea mea de carnivor era Piata. Odata ajuns in caldirea Omega, camasa imi statea destul de dificil, tinand cont ca aseara m-am uitat la o dezbatere politica si am avut initiativa eficace de a ma autoproclama candidat unic la Europarlamentarele din dormitorul ei. Pe aici nimic comun, doar cei lasati de vineri, cu chipurile tunse de salariile primite de la poarta, ca un pumn puternic primit in figura de stil a muritorilor.
Era ceva de genu, noua si cam asa ceva, pana sa ne auzim, mai nervosi ca niciodata, in difuzoarele difuze ale aparatelor de telecomunicatie denumite telefoane acceptate de rasa umana. A inceput la inceput sa fie calma, la fel si eu. A doua oara la fel. Aveam pretentia sa nu emita iar pretentii, chiar si invers.
Am tacut, ea la fel. Mi-am dat seama ca sunt in alt oras, ea la fel. Am fost desemnat carcotash.
E, asta e..
Viata e scurta ca fustele in discotecile din mediu rural.
Va transmit unde de bine!

Un dute-vino in stilul bat ovina!

2009-05-29T03:50:00.000-07:00

Era noaptea lui 26 spre 27 cand... mi-am dat seama ca era noaptea lui 27 spre 28. Insistand in timpul somnului in a nu ma trezi am realizat ca bancheta pe care ma tot intindeam nu era nici mai mult nici mai putin decat era "dansa" in realitate. Pe la Roman a urcat un individ inalt, la clasa 1 unde eram si eu cazat, speriat parca de goliciunea vagonului, a dat buzna peste mine in compartiment sustinand ca e atat de gol tot vagonul incat s-a horatat sa dormim in paralel in aceiasi incapere pe roti de fier. Era un fricos mangafaua.
Cand am ajuns dimineata in subsolul planetei de la intersectia Calea Grivitei cu I.G.Duca, m-am resemnat la gandul informatiei din abundenta ce plutea in aer ca MyAir pe banii altora. Am fost sunat la un moment dat de proprietarul telefonului de la care raspunsesem in speranta ca totul e foarte bine si ca target-ul ce urma a fi indeplinit era in curs de indeplinire.
Pe la 12 fara 45 eram deja cavalerul mesei ciudate, unde se licita o chestie. Nu intru in detalii.
Era foarte cald afara, atat de cald incat mi-am regasit Bucurestiul plin de oameni, altii decat cei ce i-am lasat, alte fete, alte mutre, altele si altele.
Nici chiar scurta interventie printre fostii mei camarazi de subzistenta nu ajuta cu nimic in detrimentul temperaturilor asfaltice produse de Dl. Soare.
Bucuresti micul Paris, era acum un paradis paradit.
M-as intoarce, daca s-ar intoarce si El.

Am fost la Prut si l-am privit

2009-05-14T03:18:00.000-07:00

... vorba titlului.. E adevarat ca m-am inspaimantat dupa efectul devastator de patrunjel demonic, imi trecea prin cap cum ca un granicer de pe malul celalalt, mai exact Rep. Moldova, s-ar fi imbatat, exact in perioada in care eu tocmai ajungeam cu Mina la Prut, si ar fi deschis focul de bucurie ca i-a nascut sotia sau ca a realizat cu stupoare ca exista si are trairi si ..hop hop, nu ca hip ci ca poc poc de la foc, nu De la soul.
Numai ca uneori frica de precedent sau precedentul fricii e antrenat de bizarerii, asa cum Galatasaray era antrenata de Hagi.
Momentan a venit Saveni-ul, localitatea cu cele mai multe ochiuri de apa si cele mai multe albume nescoase.
Pace voua, sau 9, sau 19 ca si asa azi suntem in 14.

Postare 9

2009-03-16T04:42:00.000-07:00

Cine credea ca ma intorc, avea incredere, eu am fost dat afara, nu ca as fi fost dat afara, acum sunt un fost, nou fost, un fel de Samurai Jack fara Kimono.
Preferabil ar fi sa ma duc dracu' peste mari si tari si sa scriu de acolo in alte limbi, numa' ca am o constiinta necunoscuta si primitiva ce imi traduce simtamintele spre mai bine. Speram sa fiu si eu pirat, sa am pusca mea, sa impusc toti englezii asupritori si fututi pe care i-a cunoscut istoria si sa stau ferice sprijinit de tun si timona privind la ocean cu un dispret nesabuit de ce rolurile sunt astfel si nu invers.
Specia pe care o abordez in ziua de azi, chiar azi, mai precis, e una bizara, parca inconjurata de tancuri transparente, pregatite sa ti-o dea, cand nu te astepti si mai mult, tinut in lanturi, de aur, ca tot vrem moda. E periculos sa traiesti intr-o societate sociopata.
Il am pe presedinte care nu-mi ofera nimic, proprietarul care nu-mi repara lumina la baie, prietena cu care ma cert, prietenii cu care incerc sa raman prieteni, telefonul pe care ma joc City Blocks, un pumn de foite, fiarele de care nu trag si linistea.
Mai nou, spalarea banilor, a creierelor si a rufelor in public, formeaza un tot magic. Teribil de sustinator pentru generatia Ultra sau Pro, avida de hardcore.

Fiind copil dentisti cutreieram

2008-09-18T06:47:00.000-07:00

789, 790, 791 ..
Nu stiu cati dintre voi ati numarat faianta marunta de pe peretii interiori si despartitori ai socialismului, insa eu mi-am cam pierdut timpul facand asta.
La policlinica 2 Constanta erau atat de multe bucatele de faianta pe perete incat cel dinaintea mea ce suferea de aceiasi problema mandibulara a reusit sa fie invitat/salutat/injectat/operat/lesinat.
...scaunul cu rotile scartzaia ca dracu...
Dupa care am intrat eu.
AaaAAAaaAaAaAAAaaa ..[..].

Dintr-o masina mica

2008-07-14T22:15:00.000-07:00

Povestea unui om lenes

Deschis ca un pacient bolnav de maduva osoasa, ma plimb pe aleea principala a oraselor cu o pereche de adidasi noi in picioare si una veche in mana.
Despre autoritati nu cred ca e necesar sa predic iar, au ramas niste gunoaie la mine in fata scarii, prin care vecinii mei isi exteriorizeaza starea de fapt ce vor sa o aiba si se asculta pe balcon ca pe timpul lui PCR.
Eram cu FAIBOX acum 2 zile la mal si, intoxicat de noxe capitaliste, am simtit o slabire accentuata. Ce a urmat ...? Lui i se pusese deja pata pe fiere dand-o afara fara drept de apel ..in puii mei.

Dintr-o vitrina cu neoane rosii se auzeau manele

Circulam cu viteza ametitoare pe una dintre autostrazile ce face legatura intre Germania si Olanda, cand din spate un echipaj motorizat si unul autorizat ne fac semn sa tragem pe dreapta. De aici incepe totul.

-Please stay in your car!!
Suspans.
-Ba, ce cacat facem?
-Asteptam in masina si ne comportam inofensiv. Daca eram prinsi in Ungaria o incurcam. Avem noroc ca suntem tocmai la 1500 km de Ungaria.

Dupa cateva momente [...]
-Mr. Gozman, what was your speed when we stopped you?
-Ahh ..!!? 160 km?
-Ok. Look Mr. Gozman, the legal speed here is 100 km/h. If you pass it with more than 40 km we have to take your license and your car. Please follow us!
Altceva mai bun de facut nu era. Am inceput sa ii urmarim cu o viteza de 40 km/h, parca eram pedepsiti de zeul Speed, prin sate ce aratau a platouri de filmare, cu o tenta de spartura de sinapse in creier de la ultimul popas facut la granita.
Asteptand in masina am intalnit un politist simpatic, care stia germana, si care ne-a tolerat taindu-ne chitanta cu o contravaloare de 300 de euro.
-This money goes to the queen! murmura gagiul.
Si am plecat mai departe.

Cum poti sa nu dai atatia bani unor oameni atat de cinstiti?
La fel s-ar intampla si la Medgidia, unde prostituatele si Politia Rutiera dirijeaza circulatia la 50 m distanta unii de ceilalti.

Cioc cioc, n-am un toc

2008-02-29T01:47:00.000-08:00

Uitasem ca in dupa-miezile senine de noiembrie in statiile de metrou e mult mai cald. Mi-am urmat instinctele si iata-ma pe o banca la metrou admirand placerile tineretii, reclame, oameni, metrouri, fufe si alte rufe.
Din stanga se auzea harlamaie pana la un moment dat cand dam identificat sursa de zgomot. Un/o transexual roscat/a cu unul dintre pantofi avariati (fara un toc), dar in acelasi timp incercand sa imite mersul celui bun de galop, atractiva priveliste, huiduit/a de o gasca de pusti care se simteau bine se pare ca au intalnit un dereglat hormonal.
Dupa lungi injurii adresate si alte cele, transexualul a izabucnit intr-un racnet :

"-Ba ia dat-i drumul de aici ma, mancami-ati pula!"

Barbatului din ea ii ajunsese.

Ecoul care a speriat metroul

2008-02-20T01:49:00.000-08:00

Aiurea ..
Aveam impresia ca nu ma deranjeaza. Nu ma simteam nicidecum in elementul meu.

Din ciclul "Nu ma judeca dupa aparente", eram la metrou la Universitate cu o bucata de sprite de vreo 0.5 l si telefonul mobil, manevrandu-le tacticos cu cele doua membre superior tactice ce le detin.

- Cat e ala?

Parea un om normal la prima vedere, dar judecand dupa ce si-a jucat rolul era clar ca nu judeca.

.. liniste, nu l-am bagat in seama.

- Cat e ala?
- Care ala?
- ALA!!
- Lasa-ma domne in pace!
- CAT E ALA?
- Careee? Sprite-ul, telefonul, eu?
- Telefonuuuul, Nokiaaa cattt? AAAaaa.
Apoi intr-un fade out executat pe un 4.86 multifunctional se auzi [prin toata statia] ..
-Nu am voie sa stiu???? Poate vreau sa imi iau si eu la fel!! Aoleeeeu ati innebunit cu toootii!! zise nebunul.

Excelent

2008-02-01T05:36:00.000-08:00

Pai asa ne-a fost vorba ma?

Era sa cad de la etaj cand am aflat ca celalat membru nu poate trece de stadiul de nimf. Ma tot holbam cu binoclul meu cosmic prin lentila de 22 de mm la ce avea sa se intample. Unu la mana, nimeni nu avea voie sa intre. Doi la mana, niciunul nu avea voie sa iasa. Problema era ca la primul seism tocul devenea o aglomerare de sunete razbite de foamea de viata si in orice clipa teneshii puteau ceda.

Am incercat sa ma tin de balustrada pana cand am auzit : "קט בק כשבןק?"

Mda..
Otrava isi facea efectul.

Aducere aminte in cateva cuvinte - Ep. 2

2008-01-17T01:00:00.000-08:00

Virginul alcoolic

Cand vine vorba de virginitate imi aduc aminte de Virgil. Eram colegi. Avand imobilele aproape in acelasi cartier preferasem sa ne imprietenim extrem de usor, mai ales ca parcul aveam sa il strabatem impreuna pentru a ajunge la liceu. Abia incepuse a-9-a si susurul pubertin incepea sa isi arate parul carunt, fetele intrau in clase cu alti pasi si profesorii erau nerabdatori sa execute 5-6 boboci pe semestru, de dragul scolii si de dorul tineretii. Problema e ca la mine in clasa timp de 4 ani de zile a intrat una si aceiasi fata/colega, in rest 24 de animale viu colorate.

Printre ele Virgil, Vasile mai tarziu datorita notorietatii lui, de om "dur", s-a hotarat sa isi foloseasca al doilea nume mic, sau sa i-l folosim.

V. era genul de baiat cult, micul intelectual ce nu ar fi ratat un weekend la gradina cu tatal lui pentru nimic in lume. Nu mai pun la socoteala nenumaratele carti despre Sah citite, diversele aparari si inaintari invatate, mai tarziu laudate si o buna bibliografie citita si rascitita [bravo lui!!].
Venise vremea balului de clasa a-9-a si eu l-am evitat. Stiam ce o sa fie si am preferat sa nu, insa V. abea astepta momentul in care ora 20.00 p.m. devenea 03.00 a.m. si paharul cu apa se preschimba in vodka. Vodka vremii de atunci avea alt gust. Te imbata si te punea sa te bati. V. insa cred ca exagerase.

Ziua de dupa bal, m-a gasit pe mine in parcul Tabacariei la ora 07.30 a.m. asteptandu-l pe V. sa putem sa o intindem spre scoala. Privindu-l din departare aveam proasta impresie ca vazul isi bate joc de mine, dar pe masura ce se apropia de mine, zaream cu tot mai mare incredere cum unul din okii lui imi inspira durere. Aveai un ochi umflat cat o gogonea si vanat precum culoarea parasutelor.
Am ezitat dialogul cu el, in afara strangerii de mana si semnului distinctiv din cap, salutul zilnic, am preferat tacerea diminetii si savoarea maxima a aerului rece de ocotombrie. La un moment dat :

- Ce faci Virgile? Ce dracu' ai patit? am indrazit eu.
- Aseara la bal ..

Incerca sa imi spuna ceva si totusi ezita. Se citea pe chipul lui urletul unui om mare si fiorul fantomatic ca al unei sali de cinema horror.

- Am fost cu astia la bal! continua el.
- Si?
- Am intrat in coma alcoolica si Catu [alt personaj marcant al clasei] mi-a zis ca m-am impiedicat si am cazut cu ochiul direct in coltul mesei!
Aha, deci asa isi avariase ochiul. Suspiciunile mele incepeau sa se adevereasca.

- Pai tu nu mai tii minte ce ai facut? continuai eu.
- Nu! Astia mi-au zis ca dupa ce am baut 2 litri de Vodka incercau din rasputeri sa ma tina calm pe patul de spital si am agresat o asistenta.

Deci baiatul V., gradinarul i-am putea spune, devenise peste noapte o fiara, un animal fara scrupule, un taifun fara sentimente, acest Mike Tyson in devenire al Sah-ului, bause 2 litri de vodka pe langa berile de rigoare si intr-un exces alcoolic a intrat in inconstienta implicit coma.

Morala povestii este: Nu bea ca s-ar putea ca lumea sa te minta ca ai cazut si tu sa crezi ca esti un nenorocit fioros.

P.S. Ochiul i-l umflase insusi Catu, dintr-un pumn extrem de bine tintit si administrat din cauza ca nu statea locului intre curelele cu care era legat de patul spitalului in sectia de dezalcoolizare. Ulterior, prin clasa a-11-a s-a facut graffer si a incercat sa faca rime. Nu i-a reusit nici una. Nu mai stiu nimic despre el, doar ca are un cioc cat a lui 1-Q Sapro.

Ma dor muschii foarte tare

2008-01-15T01:32:00.001-08:00

Vorbesc serios.

Electronica 2008

2008-01-14T01:02:00.000-08:00

Asteptand sa nu imi pierd rabdarea, am constatat cel mai mare gol din istoria stomacului meu. Nu ma pricep absolut deloc la calculatoare.Daca pana sambata ma puteam mandri cu un palmares mediocru (instalare Windows XP, 2 defragmentari + alte mici shmenuri), astazi acest palmares il pot declara NUL.
Mi-am formatat ultimii doi ani.
Poze, lucrari pentru scoala, lirica pentru mc-iala, beat-uri pentru lirica, muzica din cea mai aleasa.
Cine crede ca ma poate ajuta macar cu poze, trimite la emilian.popa@yahoo.com o poza care crezi ca m-ar consola!
Ne auzim prieteni.

Fuck Microsoft!

Dincolo de jumtate, exista un mediu optim

2008-01-11T01:12:00.000-08:00

N-aveam bani sa imi permit nici o seara de lux intr-un hotel mediocru. Asteptam pe holul discutiilor sa se alinieze planetele, Uranus sa puna mana pe Venus si ascendentul din Leu sa isi ascuta varfurile. Udasem plantele cu doua zile in urma si asteptam sa infloreasca mugurii. Era aprilie. Curentul deversat de fereastra instabila ma proptea de perete si cu ochii tinta catre lifturi salutam una alta. Dispozitivul electromagnetic cu functii de comunicare fremata in asteptarea degetelor ce aveau sa ii ofere un masaj electronic definitor. Incepea cu 07, continuarea era un pordus incert. Mai mult reglajul corzilor vocale era pragul concludent, conturarea profilului incepand de la tactul tensiunilor auditive.

[Pauza datorata faptului ca pe linia 2 a frontului au fost ceva probleme cu racordurile.]

Continuam-
Curios de ce avea sa se intample, nu am mai stat o clipa pe ganduri si am sunat!!

-Buna, Emi la telefon!
-Edy?!?
-Nu, Emi, prietenul lui .. [..]
-Aaaa, Emi, buna.

Azi dimineata dormea cand am plecat de acasa.

Aducere aminte in cateva cuvinte - Ep.1

2008-01-10T00:06:00.000-08:00

Cristi
La etajul 1 statea cu matusa lui, Cristi.Un tip fistichiu, genul "calculatoristului de azi", cu note bune la purtare si primul HC de pe scara.Imi aduc si acum aminte cum, incercand sa consturim un mini-orasel al copiilor in subsolul blocului, i-am facut unui prieten/vecin de petrecanie dandu-i drumul pe trepte, pe sine improvizate, in caruciorul de copii furat/luat la intamplare dintr-o alta scara.

Dar nu asta e bai-ul.

Coordonatele s-au schimbat abea prin clasa a 7 a cand intr-o zi, de cu dimineata pana soarele a apus, i-a cantat calculatorul lui, Nana.Lonley.De 750 de ori.
De atunci ne salutam doar.

Denis si tancheta
Aproape in clasa a doua am inceput sa ma bucur.De jucariile de fier.Masive.Denis, zis si Elis, era colegul meu de banca si, fiind revolutia la putere in acea perioada, sfarsitul lui '90, dragutul de el s-a gandit sa ma multumeasca cu un cadou.Avand rude, sau simple cunostinte, in partile de vest ale Romaniei, Timisoara mai precis, mi-a/au achizitionat, el sau ai lui, un super TAB in miniatura, de un verde legionar si cu functii de distrugere.

...intre timp.

-Saru' mana, E. e acasa?
-Nu mama! E pe afara.
-Am venit sa iau inapoi tancul!
-Dar ce s-a intamplat?
-M-a facut prost!

Si asa a ramas!

Butoaiele buclucase
Cine credea ca o sa i se intample chiar lui, Fat-Frumos al cartierului, acest Chuck Norris al cartierului.Eram eu, el, Costak si Vali "Mache".In spate, la bazin.Orice bazin, care pe vremea lui Ceausescu avea bine meritata functionalitate [am prins si eu o perioada], este prevazut cu o constructie anexa unde este situata intreaga retea de alimentare, epurare si evacuare a apei.Ca apa sa fie mereu supusa unui flux continuu si unui ciclu precis, sistemul era prevazut cu doua butoaie, de capacitate cca 5000 l/bucata, montate la o distanta de 1 m unul fata de celalalt, cu o inaltime de vreo 5 m fata de pamant.
Pariul era asa: cine reuseste sa sara de pe un butoi pe celalalt este cel mai smecher din gasca.

Primul care a incercat a fost Cristi Istrate.Un fel de sfidare in baze fizice a raportului masa/volum. C.I. era genul de baiat bataios care nu renunta nici in genunchi.Si a sarit.Nu a mai ajuns in partea cealalta, a apucat doar sa imbratiseze fata celuilalt butoi, si cu ghearele de pisica ce nu le avea a incercat sa se suporte intr-un commando accelerat de supravietuire.Siiiiiiiii ..a cazut, galben la fata si imobilizat la pamant.Era speriat sau poate ca inca nu ne dadeam noi seama ce i se intampla.

-Vali, du-te la maica-mea si cere-i o pereche de chiloti curata! reusi sa ne comunice intr-un final.

Tu nu esti privitor, esti incisiv

2008-01-06T12:47:00.000-08:00

Decis sa ma apuc ..m-am lasat.
Aveam tot ce imi trebuia.Aveam lame, dame, rime panarame, dar tot lipsea ceva ..sclipirea aia.

Ma tot gandeam cum dracu sa fac sa pot avea si eu.Sa pun mana pe ceva macar.Incetasem sa cred ca e la fel de greu cum imi imaginam.Ma revedeam deseori discutand despre nimic neutru.
Intr-o zi cum numai eu stiu ca trebuia sa vina m-am descurcat de minune, dimineata.Eram full-option descarcat de orice cred eu ca m-ar fi adus la stadiu de privitor.
Incarca, trage.Incarca, trage.
4 masuri/5 secunde.Si m-am lasat.

M-am apucat mai serios.

Daca vrei sterg tot

2007-12-21T21:36:00.000-08:00

E amintirea unui cosmar mediocru..

Aflandu-ma total inadecvat pe cel mai inalt varf al muntilor Vitan va scriu acest consimtamant care ar trebui sa va ramana in cap pana ma razgandesc.

E dimineata cea mai gri dintre vineri si multitudinea de canibali exorcizati de propriul sforait dizolva camera.Cine se trezeste de dimineata .. n-are ce face.Incercam din alte puteri sa mor inferior cuvintelor.Am trasat pe distante echidistante dezvaluri socante cum ca unii dintre noi ne tragem din gunoi.Revoltuia ne da inapoi.

Rima alba e de viitor ca prima laba.

O sa iti cada dintii

2007-12-17T14:39:00.000-08:00

Cum spunea un prieten "..Bucuresti e un mare spital de boli mintale..", ESTE!
Calatorind dinadins printre concetateni grabiti sa prinda sau surprinda, audio, video, vizual un moment de pomina, am fost martorul ocular al unui act de terorism psihic intre 2 statii.

-Pe cine faci tu ma betiva?
-Betiva dracu!
-Tu vorbesti ma? Nu vezi ca esti beat!
-'ti-ai dracu de betiva dracu'!
-Daca erau baietii mei aici te jertfeau! (a se nota expresia, e cool)
- ..marsi ma!

Conversatie din salonul 135, Spitalul Vitan.

P.S. "betivul" era membru activ, purtator de arma alba, al Star Security, sau ceva asemanator.

Recomandari

2007-12-14T01:13:00.000-08:00

Boffa, Alessandro - "Esti un animal, Viskovitz!" - Editura Polirom

Un cartus si un milion de ganduri negre

2007-12-07T04:16:00.001-08:00

..asa incepea sentinta.
Luat la intamplare dintre sefi, ma intalneam des pe culoare cu oameni de culoare, imbracati in haine de nunta si aplaudati la scena deschisa.Ramaneam adesea singur pana la ore tarzii, scriind despre noroi si guralivi stricati care nu isi vad lungul glasului.Ce mi se parea mie foarte haios, era faptul ca majoritatea celor ce-i tineam in lant ma stiau pe degete, imi scriau scrisori mici de ador, ca apoi sa le para rau.Comparatii si adverbe reverberate se intindeau cam ca de aici pana la Pestera Muierilor.

-Cine esti?
-Af, fiul celui ce are totul.
-Ce doresti?
-Un crin in luna mai, o crizantema parfumata si un tub aero-sol.
-Aerosol?!?Nasol.
-Parol?
-Probabil esti un mut degenerat de alcool.
Si din momentul ala am inceput sa il bat.

Hu da FUCK iz Mr. Mao?

2007-12-07T02:39:00.000-08:00

Initial am zis ca fanul rezolva intimitati gastronomice.Nu a fost asa.S-a intins la diversitate.I-a placut prima bucata verde, a mirosit portocalele, si-a facut treaba pe asfalt, pe canapea, si-a vazut de viata lui.

Amu, acum vreo 15 ore incepuse sa alerge ca un nebun prin spatiul delimitat de zabrele, ca o naluca as putea adauga.Vitaminele isi facusera efectul.

Cand mi-am dat seama ca avem aceleasi entitati fizice si depindem de acelasi oxigen, m-am pus pe ganduri.Observatiile aduse la adresa celui ce urma sa imi devina co-locatar/vecin de celula erau de prisos.Facea ce vroia!

Nu cu mult timp in urma, acum vreo 18 ani, mi-am dorit sa am si eu o viata in animal si un animal in viata.M-am decis sa raman om, de cuviinta, constiincios, dar bisericos nu prea.Bunica mea si-a dorit sa fiu preot (vezi numele meu de familie) si iata ca am ajuns inginer.Iscusit si nu prea, ascultator si ascultat, haos-ul celebru din jurul statuii mele de carne si-a gasit hramul in gramul de ramuri.

-Sunt un porc! zise D-ul Mao dupa o intreaga lupta de a ma convinge cu cine am de a face.
-Ce bine ca esti, ce tare ca sunt! zise Nicu Alifantis intr-o seara.

-Tara, tara, vrem ostasi.
-Pe cine?
-Pe Mao!
-Macao.
-Kung Lao?!!

Sex salbatic cu frisca si elice

2007-12-04T09:18:00.000-08:00

Expert in distrugeri de orgolii, mi s-a intamplat acum nu foarte multa vreme, trecuta, sa fiu "deranjat" de o firma de recrutari de personal/persoane pentru un interviu.
Am dat curs invitatiei si in cele din urma iata-ma, la 9.00 am, intr-o sala de conferinte, fata in fata cu un cetatean turc, undeva la vreo 50 de ani vechime viata.

T: -If iu uant tu uork uidas, iu gat nou laif!
Eu: -But i need a social life, i have friends.
T: -Ai dont andarstend iu rumeinians.Iu gat friends.
..si am zis DA, dupa care am plecat.

Cim bom bom

Restul

2007-12-01T09:04:00.000-08:00

.. "Restanta de Joi"

Un pic mai bine si cu 30% chef sa am spor.Tacticos, cu cearcanele inca mahmure dupa 38 cu 6-le de aseara, mi-am organizat un concediu pe cinste de 1 zi.Spectaculos si plin de suprize, concediul l-am savurat cum nu se poate mai bine.Incepand de la a sta in casa, degeaba, jumatate de zi, terminand cu o incursiune, in Real, ca sa fiu in ton cu cartieru', sectia 11, deja bagabonteala si cine altcineva decaaat, doamnelor si domnilor, am onoarea, placerea si mai ales satisfactia de a va prezentaaa Maaaaaaall Vitaaaaan (veteranul Mall Vitan).Mall Vitan, acest axis mundi al zonei, acest izvor de sanatate, complex de factori, acest ..Petre Ispirescu al basmelor cu magazine, iti poate oferi in doar 25 de minute sute de solutii de a-ti distrage atentia din calea spre miile de frustrari ce se inchid cu fermoar.Adica un kg de tort costa 50 de lei, acelasi tort care mi-a atras atentia si acum 3 saptamani.
Cei doua sute cincizeci de cm cubi pork incep sa aiba probleme.Aproximativ 4 cm patrati sunt bolnavi.I-am inceput oricum tratamentul, rezista.
Mi-am adus aminte astazi,un pic pe seara, discutand la un pahar de apa minerala, cu o foarte buna prietena de a mea, faptul ca atunci cand eram mici, cu varste cuprinse intre 7 si 13 ani, cand rationamentul incepe sa dea roade, primele noastre "tripuri".Aflandu-ne intr-un regim degenerat, singurele solutii de a evada din real, de data asta nu ne mai referim la supermarket-uri, neavand alta sansa, ne imbolnaveam, la modul cel mai serios, cea mai odioasa gripa, cel mai brutal guturai.Tin minte si acum una dintre faze, pe care mi-o aduc aminte deseori inainte sa inchid ochii, seara, pe o melodie de Verdi, inainte sa adorm ..[etc]..Proband o pereche noua de pastile, la vremea respectiva cred ca ma cinsteam cu algocalmin/aspirina vs. lipsa de memorie mi-am iesit din fire, altfel nu pot sa ii spun, la brat cu un termometru ce se ridica in grade, mai ceva ca armata Rosie si am inceput sa delirez.Formele drepte ce ma inconjurau, tavan, pereti, pat, s-au deformat ca prin minune sub privirile pubertinului ce probabil luase supradoza de gripa.Vazand Trainspoting mi-am adus aminte faza aceea cand apare copilul pe tavan intr-un sevraj al unui personaj, deci tot tavanul.
E un pic cam tarziu si incep sa pic si eu la fel de precis ca tarziul.Va las cu bine.Tineti-o tot asa ca amorteste.
Af.

12:30

2007-11-28T02:30:00.001-08:00

Azi nu scriu nimic concret pentru ca imi este cam rau.
Va pup.

Tu nu stii nimic

2007-11-27T04:10:00.000-08:00

Sa incerci sa incepi sa incerci sa incepi, te va lua de cap, de asta exista momentul ezitarii.Concret, cand nimic nu te face sa te simti rotund accepti provocari impuse.Te lasi pe spate, o privire rapida stanga-dreapta, arie sigura si incepi.
Traducerile scrierilor vechi despre trecut ma fac sa ma intreb oare ..traducerile noilor despre prezent vor fi traduse in viitor de presupusii "cavaleri robotizati, modificati"? Inchipuiti-va un robot/mutant, de dimensiune medie, luam Jetster Dexter ca dimensiune de referinta(http://www.starwars.com/databank/character/dexterjettster/index.html) incercand sa descifreze Codul Rutier, de exemplu.Huh?!?
Dimensiunea e o notiune de ritm, sens si perceptie.Daca Mercur-ul l-as fi inconjurat, in jurul axei sale, intr-un interval de aproximativ 5 luni, intr-un Golf capabil, Jupiter s-ar putea mandri cu certificatele de nastere ale viitoarelor mele 15-20 de generatii, iar Golf-ul s-ar fi transformat intr-un grena Shadow Vessel cu jante de mercur pe usi rabatabile la 180 de grade, de ultima moda.
Spatiul, un betiv fara serviciu care isi face de cap cu Venus cand Soarele nu ii acorda atentie.
Caleea Lactee, as putut incepe discutia de la venerabila varsta de cateva zile.Aveam notiuni intarite asupra traiectoriei catre calea lactee, sursa de hrana, rezervorul plin de viata.
Terra, o nova transcrisa in Terranova, cu o civilizatie colorata si plina de bani falsi ca in magazine si fara pic de rusine ca o cabina de proba.

Prieteni, eu divortez, ma duc sa vad ce mai face etajul 6 ca, din cate am inteles, au probleme la coloana.
13.

Criminalule!

2007-11-27T01:10:00.000-08:00

- Buna baieti.
- Holla hallo.
- Stiti cumva la ce ora incepe refrenul?
- Nu neaparat, dar in general abia dupa ce se termina primul.
Intre timp, fara nici un fel de feedback, crocodilul incepu sa urle:
- Prieteeeenii mei, cine mai credea ca sambata seara o sa raman fara bani?!?

"Un stol de pasari - Miercuri pe zi."

2007-11-26T03:23:00.001-08:00

Cateva fotografii despre cum imi petrec eu timpul

Cronica de Iasi scrisa in Pagini Aurii

2007-11-26T00:16:00.000-08:00

Raul Bahlui nu s-a mai prezentat asa cum il stiam cu totii.Sa incerci sa eviti privirile unor profesori care se straduiesc sa te fixeze uniform, cu greu accesand baza lor de date, asta din cauza organizatorilor, ca la urma sa iti ceara demisia intr-un moment de apogeu al carierei tale de prestator de servicii muzicale, este chiar comic.Ori la bal ori la spital ..
E 12:00.Din mijlocul incaperii se aude un "Tatal Nostru" cantat parca de un Mihai Constantiniu depasit de situatie, balenele cu puful lor galben-grasut se impiedicau'n lacrimi, care cadeau simultan pe platourile suedeze cu sandvisuri uitate de vreme si pe peretii acvariului pentru care Jacques Cousteau si-ar fi vandut labele ca sa il aiba.
Ne plictisim de moarte ..
Alcoolul incet incet si-arata gradele printre binele meritate victime ale depresiilor si depresiunilor intr-un moment extrem de inspirat in care Generalul luase deja hotararea sa o intindem.
Pana la Sport sunt doar cativa Km.Nici in fata magazinului plin ochi cu Hot-Dogshi nu ne plictisim.O domnisoara tanara, trecuta de prima dragoste, se tine mortis de alti 2 tineri, trecuti de prima dragoste, sa nu cada.Dragut.
Ar mai fi atatea si atatea de scris despre, dar timpul incepe sa nu ne mai ajunga, ne impinge spre lucruri mult mai constructive decat exprimarea propriilor ganduri pe o panza alb-electronica, curata arta amice.
Ciao.

"Salut Iasi-ul."

Fiecare zi incepe de la etajul 4

2007-11-23T04:43:00.000-08:00

Buna.
Echilibrul meu respirator, ce imi alimenteaza cu energie creierul, pentru o cat mai infloritoare activitate de productie, in plan social/profesional, incepe dintr-un spatiu inchis.Aproximativ 20 de mp de viata.2 personaje + 250 de cm cubi pork de guinea.Praf de carti, pe televizor uitat de o laveta incompetenta si 7 plante verzi, 3 flori si restul decor.
O gasca intreaga de roboti, gatiti ca pentru un razboi tehnologizat, tridimensionat de cifre, cravata si camasi calcate, imi zambesc din coltul ziarului in drumul meu catre betoane, muncitori si fiare.
Un minut.