Schimbat, parfumat, tuns, ras, bros..care e treaba boss?
Armata mea mentala e pe pod in Palestina, a vazut muntele de bani si nici macar nu o intereseaza aspectul asta. Poate daca eram mai mic si aveam un blog si mai mic ma incurcam eu cumva sa obtin ce considera Talmud-ul ca e al meu, dar asa sunt un crestin ortodox cu frica lui Dumnezeu si caut impacare.
Devreme, un pic mai devreme, m-am gandit la tine, Tu suflet de Om mic, ce cale sa alegem, ce roade sa culegem, ce sa mai facem, pe unde sa mai mergem, ce sa mai scriem, ce sa mai stergem..
100 de ani daca as avea in plus la ce am si tot nu as fi capabil sa-mi raspund la unele lucruri. Poate ca e varsta, poate ca e mintea, poate ca e frica, una tot trebuie sa fie. Firul epic un pic fortat ma face sa ma gandesc de 2-3 ori la precedent, daca am calculat cum trebuie enigmele sufletului meu si daca i-am acordat destula atentie si rabdare sa gasesc impacare. Si totusi..
Stiu ca suna egoist si imi trasez singur coordonatele suflului dar am un pic de energie in rezervor sa ma gandesc la trecut, uneori sa inghit in sec, sa ma transfer in celalalt portbagaj de cunostinte si sa ma pierd odata cu timpul. Am gustat bucuria intr-un optim succes de moment si n-am stiut cum sa ma bucur. Oare nu mai stim sa ne bucuram in adevaratul sens al cuvintelor? Oare e prea greu sa fie prea usor?
Ma dau peste cap odata cu sistemul incercand sa ating alte repere cu care sa driblez tensiunile de la oras, sa ies cu capul la lumina fara sa ma atinga supararile financiare, iluziile materiale si celelalte pierderi de timp de natura non-sufleteasca. Imi concentrez cel mai mult atentia spre cacaturi si flirt-uri mentale cu gagici de 2 dolari, energii consumabile ca hartia igienica si tuica la tara. Diger..
Am invatat sa ascult, sa ma ajut din cap pana in picioare, sa-mi ascut p*** si sa-mi ascund frustrarile. Linistea timpului imi da pace si agitatia luxului mi-o ia.
E greu sa fi bogat si mai greu e sa nu fi.
Nu mai scriu.
Era cu si despre tine, in amintire.
joi, 3 mai 2012
duminică, 27 noiembrie 2011
Ma public singur, n-am nevoie de public
De la departare parca parca mi-ar fi fost de folos simtul tactil pentru a continua ceea ce incepusem ieri. Azi nu am mai insistat, mi-am incretit fruntea sau fruncea si m-am dedicat propriilor petreceri duminicale pentru a ma hotari ce am de facut de azi inainte. Pana ieri stiam, maine cred ca se simplifica.
Pisica vrea somon, pisica cea mare vrea sampon, motanul zis si leutzul vrea liniste.
Pe frontul de la rasarit au rasarit mesaje cum ca eu as fi responsabil pentru nedreptatea care s-a petrecut in trecut si acum platesc aproape cu viata, tinand cont de durerile de rinichi si coaste, pentru neplacerile ce mi-au distrat atentia in ultimii 3 ani. Chiar.. suntem in 2011 acum, mai e putin si incepem sa intelegem.
Manuiesc treaba asta de vreo 4 ani si inca imi tin cuvantul ca o sa se intample ceea ce ne dorim cu totii. Dormitorul meu arata ca dupa o petrecere de lesbiene combinate cu barbati complicati. Afara s-a lasat frigul pe care il asteptam, pentru a-mi ingheta senzatiile si ma distreaza cand ma gadila pe sub haine.
Ma intorc la poezie, ma apuc sa re-scriu ce gandesc si sper sa ma controlez cand fac asta. O sa ma public singur, n-am nevoie de public.
Pisica vrea somon, pisica cea mare vrea sampon, motanul zis si leutzul vrea liniste.
Pe frontul de la rasarit au rasarit mesaje cum ca eu as fi responsabil pentru nedreptatea care s-a petrecut in trecut si acum platesc aproape cu viata, tinand cont de durerile de rinichi si coaste, pentru neplacerile ce mi-au distrat atentia in ultimii 3 ani. Chiar.. suntem in 2011 acum, mai e putin si incepem sa intelegem.
Manuiesc treaba asta de vreo 4 ani si inca imi tin cuvantul ca o sa se intample ceea ce ne dorim cu totii. Dormitorul meu arata ca dupa o petrecere de lesbiene combinate cu barbati complicati. Afara s-a lasat frigul pe care il asteptam, pentru a-mi ingheta senzatiile si ma distreaza cand ma gadila pe sub haine.
Ma intorc la poezie, ma apuc sa re-scriu ce gandesc si sper sa ma controlez cand fac asta. O sa ma public singur, n-am nevoie de public.
vineri, 18 noiembrie 2011
Cand n-ai bani esti si urat si prost
Am cate doua stari deodata si incep sa pierd din speranta. Nu vad pana foarte departe si asta ma arunca intr-o cutie de carton sau de cartofi, ce mai conteaza, am jocurile de cuvinte la degetul mic. Man.
Ma duc direct in directia opusa cu avantul unui pilot de karting iesit pe bulevard la intersectia cu celalalt bulevard. Am ganduri negre si celebre.
Scriu un text fara precedent.
luni, 7 noiembrie 2011
duminică, 6 noiembrie 2011
Nu am nici o idee
..m-am gandit sa nu dau curs gandurilor negre si sa ma linistesc in propria neputiinta. E absolut necesar sa fac asta daca imi doresc linistea de dupa. Pana atunci ma retrag in sufrageria mea mentala, cu laptop-ul "ciordit" din Africa, pisica co-dobandita, ceaiul meu de menta de la Tata, 2-3 fursecuri si 1000 de ganduri haotice.
Ce am altceva mai bun de facut? Ies, mananc la Covrigarie, imi creez universul stradal de care am nevoie pana la destinatie, discut cu 2-3 persoane, depinde ce am de discutat, ma gandesc sa o sun pe sora-mea, ce o mai face taica-miu, ce-mi mai face relatia.
Sunt zidul neconstruit in Berlin care asteapta o tencuiala de lux. Ma scufund in propriile amintiri si reciclez istoria care si asa nu ma satisface in comparatie cu viitorul pe care-l vad electric cu praf digital pe sub sosele si propriul aparat de zbor plin de praf pe balcon.
Mananc un fursec. Sec.
Sa-mi fac si o tigara?
Am un sec interior pe gat care ma jeneaza. Sper ca nu am racit iarasi pentru ca devin irascibil la cat de bine ma simt stand toata ziua sub plapuma si gandindu-ma ca trebuie sa ma fac bine. Sunt bine, de ce am nevoie sa ma gandesc ca trebuie sa ma fac bine? Analogia anatomie-constiinta ma sufoca.
Apropo de "sub plapuma" m-am gandit aseara sa infiintez un radio de apartament care sa se cheme chiar "Radio Subplapuma". Eu sa fiu Dj-ul, alaturi de alti subplapumari si muzica pe o difuzam chiar subiectele pe care le abordam sa te tina toata noaptea sub plapuma. Asta e doar o idee. Imi vine sa rad. Ma gandesc ca poate asa lansez un nou brand de formate de emisiuni radio, paturi/plapumi la moda si ascultatori din ce in ce mai interesati de fenomenul linistii pe care ti-o ofera patul tau de acasa atunci cand ai nevoie de liniste cu tot cu fundal sonor.
Horror.
Infig fursecul in ceai. Se simte acuratetea materiilor prime folosite in fabricarea prajiturilor de plastic. Noroc cu menta ca e originala. Sau asa pare.
M-am gandit sa imi astern viata in proza, sa pun gandurile pe hartie, fie ele versuri, franturi sau chiar mici povestioara cu haz sau fara. Fac asta de cativa ani si ma simt extrem de bine cand pot sa am o cursivitate a scrisului.
Iubita mea mi-a spus chiar asa:
"-Baby, ai putea sa te angajezi dactilograf!"
Nu suna rau, insasi ideea de a avea un loc de munca stabil nu ma sperie, ma bucura chiar. Chiar si sunetul tastelor produs in exces creeaza un fond muzical placut daca ajungi sa imi dau seama de ce fac asta, care e scopul scrierilor mele si daca ma ajuta cu ceva la final cand recitesc ceea ce mi-a debitat mintea asta a mea. Chiar aseara, dupa ce am amplificat subiectul "sub-plapumic" am vazut un film pe numele lui "Another Earth", o aberatie de altfel, o aberatie atat de plictisitoare incat mi-a trezit niste idei destul de interesante. De aici si ideea sunetelor produse de alte obiecte decat cele muzicale ce ajung sa creeze un fond muzical extrem de placut o "creatie" a mintii ce poate face abstractie de la sistemul brut de evaluare al prezentului si se poate duce usor usor pe drumul creativ al abstractului, abstract pus pe note muzicale, note muzicale alaturate.. muzica la urma urmei.
Nu am mai pus mana demult pe o muzica straina, s-o despic, sa-i gasesc frumusetea, nu am mai vizitat un muzeu, nu m-am mai uitat de mult prin telescop, nu am mai scris pasaje in cartea vietii, nu am mai calatorit cum obisnuiam sa o fac. E colaps si timelapse sudate cu aragon de un sudor profesionist pe care probabil l-am avut in subordine odinioara pe unul din santierele Romaniei.
E momentul schimbarii.
Ce am altceva mai bun de facut? Ies, mananc la Covrigarie, imi creez universul stradal de care am nevoie pana la destinatie, discut cu 2-3 persoane, depinde ce am de discutat, ma gandesc sa o sun pe sora-mea, ce o mai face taica-miu, ce-mi mai face relatia.
Sunt zidul neconstruit in Berlin care asteapta o tencuiala de lux. Ma scufund in propriile amintiri si reciclez istoria care si asa nu ma satisface in comparatie cu viitorul pe care-l vad electric cu praf digital pe sub sosele si propriul aparat de zbor plin de praf pe balcon.
Mananc un fursec. Sec.
Sa-mi fac si o tigara?
Am un sec interior pe gat care ma jeneaza. Sper ca nu am racit iarasi pentru ca devin irascibil la cat de bine ma simt stand toata ziua sub plapuma si gandindu-ma ca trebuie sa ma fac bine. Sunt bine, de ce am nevoie sa ma gandesc ca trebuie sa ma fac bine? Analogia anatomie-constiinta ma sufoca.
Apropo de "sub plapuma" m-am gandit aseara sa infiintez un radio de apartament care sa se cheme chiar "Radio Subplapuma". Eu sa fiu Dj-ul, alaturi de alti subplapumari si muzica pe o difuzam chiar subiectele pe care le abordam sa te tina toata noaptea sub plapuma. Asta e doar o idee. Imi vine sa rad. Ma gandesc ca poate asa lansez un nou brand de formate de emisiuni radio, paturi/plapumi la moda si ascultatori din ce in ce mai interesati de fenomenul linistii pe care ti-o ofera patul tau de acasa atunci cand ai nevoie de liniste cu tot cu fundal sonor.
Horror.
Infig fursecul in ceai. Se simte acuratetea materiilor prime folosite in fabricarea prajiturilor de plastic. Noroc cu menta ca e originala. Sau asa pare.
M-am gandit sa imi astern viata in proza, sa pun gandurile pe hartie, fie ele versuri, franturi sau chiar mici povestioara cu haz sau fara. Fac asta de cativa ani si ma simt extrem de bine cand pot sa am o cursivitate a scrisului.
Iubita mea mi-a spus chiar asa:
"-Baby, ai putea sa te angajezi dactilograf!"
Nu suna rau, insasi ideea de a avea un loc de munca stabil nu ma sperie, ma bucura chiar. Chiar si sunetul tastelor produs in exces creeaza un fond muzical placut daca ajungi sa imi dau seama de ce fac asta, care e scopul scrierilor mele si daca ma ajuta cu ceva la final cand recitesc ceea ce mi-a debitat mintea asta a mea. Chiar aseara, dupa ce am amplificat subiectul "sub-plapumic" am vazut un film pe numele lui "Another Earth", o aberatie de altfel, o aberatie atat de plictisitoare incat mi-a trezit niste idei destul de interesante. De aici si ideea sunetelor produse de alte obiecte decat cele muzicale ce ajung sa creeze un fond muzical extrem de placut o "creatie" a mintii ce poate face abstractie de la sistemul brut de evaluare al prezentului si se poate duce usor usor pe drumul creativ al abstractului, abstract pus pe note muzicale, note muzicale alaturate.. muzica la urma urmei.
Nu am mai pus mana demult pe o muzica straina, s-o despic, sa-i gasesc frumusetea, nu am mai vizitat un muzeu, nu m-am mai uitat de mult prin telescop, nu am mai scris pasaje in cartea vietii, nu am mai calatorit cum obisnuiam sa o fac. E colaps si timelapse sudate cu aragon de un sudor profesionist pe care probabil l-am avut in subordine odinioara pe unul din santierele Romaniei.
E momentul schimbarii.
duminică, 18 septembrie 2011
Criminalii sufletului
..frica, ura artificiala, complotul sentimental, avioanele din creier si alti factori. Cand ajungi sa constiientizezi ca esti urmarit de unul dintre criminalii imaginari ai sufletului incepi sa ai legaturi adanci cu paranoia.
Asa am inceput si eu sa imi dau seama ca teama de raspunsuri evidente accelereaza procesul de adancire in gol. Cand te trezesti singur in propriile-ti concepte, ceri ajutorul celor pe care odinioara i-ai uitat din cauza unei frici generate de propriile-ti idei despre tine. Nu suportam sa iesim in exterior si sa ne abordam ca pe un intreg defect aproape perfect. Sau nu ca nu suportam, nici macar nu avem bunul simt practic si codul secret al eticii moraliste care se ne impinga spre "sportul asta extrem". De aici inainte incep sa derive o groaza de alti factori care impiedica progresul si dau nastere constantei regresiste. Nu sunt un infocat progresist, dar macar am spiritul de initiativa adecvat sa ma pot transpune intr-un simplu transportor al sufletului meu pe care uneori il privesc cu mila, alteori cu admiratie, dar de cele mai multe ori ca pe un trofeu inca neinmanat mie.
Ma pun sa scriu mai mereu ganduri pe care le generez si carora le dau o forma. Nu-mi ia mult sa gandesc, la fel sa materializez gandurile in randuri si randurile sa le asortez in limba romana. Atunci cand fac asta, ma eliberez din mintea mea in scris si raman acolo, in scris, pentru mult timp de acum inainte. Atunci cand trec de la o stare la alta si incerc sa imi readuc aminte cine eram, ce faceam, ce gandeam, deschid blog-ul asta pentru a-mi reaminti si pentru a ocupa o parte din viitor cu ceva ce s-a petrecut in trecut dar e gandit mereu intr-un prezent continuu.
Am sufletul pe jumatate trimis, pe jumatate mort, pe jumatate absorbit de orice e frumos si cealalta jumatate imi da semne ca nu sunt ceea ce mi-am dorit. Mananc ca sa respir, respir ca sa imi simt activitatea spiritului, spirit si asa doborat de frica trecuta a trecutului, de spaimele prezentului si de teama precedentului. Ma exprim ca sa pot avea o ocupatie, muncesc ca sa am bani si incerc sa iubesc ca sa pot fi iubit. Schimbul la care ne propunem sa ramanem nepasatori dintre ceea ce oferim si ceea ce dobandim ne da curaj sa incercam si varianta urmatoare, sa trecem peste principii si prejudecati si sa muncim din greu pentru un viitor linistit.
Mi-ajunge trecutul pe care nu mi l-am dorit. Vreau un prezent sincer si la moda.
Nu mai vreau sa va ascult!
Asa am inceput si eu sa imi dau seama ca teama de raspunsuri evidente accelereaza procesul de adancire in gol. Cand te trezesti singur in propriile-ti concepte, ceri ajutorul celor pe care odinioara i-ai uitat din cauza unei frici generate de propriile-ti idei despre tine. Nu suportam sa iesim in exterior si sa ne abordam ca pe un intreg defect aproape perfect. Sau nu ca nu suportam, nici macar nu avem bunul simt practic si codul secret al eticii moraliste care se ne impinga spre "sportul asta extrem". De aici inainte incep sa derive o groaza de alti factori care impiedica progresul si dau nastere constantei regresiste. Nu sunt un infocat progresist, dar macar am spiritul de initiativa adecvat sa ma pot transpune intr-un simplu transportor al sufletului meu pe care uneori il privesc cu mila, alteori cu admiratie, dar de cele mai multe ori ca pe un trofeu inca neinmanat mie.
Ma pun sa scriu mai mereu ganduri pe care le generez si carora le dau o forma. Nu-mi ia mult sa gandesc, la fel sa materializez gandurile in randuri si randurile sa le asortez in limba romana. Atunci cand fac asta, ma eliberez din mintea mea in scris si raman acolo, in scris, pentru mult timp de acum inainte. Atunci cand trec de la o stare la alta si incerc sa imi readuc aminte cine eram, ce faceam, ce gandeam, deschid blog-ul asta pentru a-mi reaminti si pentru a ocupa o parte din viitor cu ceva ce s-a petrecut in trecut dar e gandit mereu intr-un prezent continuu.
Am sufletul pe jumatate trimis, pe jumatate mort, pe jumatate absorbit de orice e frumos si cealalta jumatate imi da semne ca nu sunt ceea ce mi-am dorit. Mananc ca sa respir, respir ca sa imi simt activitatea spiritului, spirit si asa doborat de frica trecuta a trecutului, de spaimele prezentului si de teama precedentului. Ma exprim ca sa pot avea o ocupatie, muncesc ca sa am bani si incerc sa iubesc ca sa pot fi iubit. Schimbul la care ne propunem sa ramanem nepasatori dintre ceea ce oferim si ceea ce dobandim ne da curaj sa incercam si varianta urmatoare, sa trecem peste principii si prejudecati si sa muncim din greu pentru un viitor linistit.
Mi-ajunge trecutul pe care nu mi l-am dorit. Vreau un prezent sincer si la moda.
Nu mai vreau sa va ascult!
joi, 7 iulie 2011
Comunicat oficial
...de asta am ales sa schimb interfatza, sa prind alta fatza. Orice reinoire, e ca un fresh de culoarea bej sorbit in liniste in fatza norilor. Scriu cu "tz" pentru ca sunt in Constantza.
Nori pufosi si liberi sa faca orice se aduna intre stadiul de puf si chipuri de oameni deasupra Pamantului. De ce atunci cand e Soare fain-frumos si noi suntem haini-frumosi ne simtim mai bine?
De ce ma intreb eu de ce suntem asa cum m-am intrebat adineauri?
La intrebarea "De ce?" o sa adaug rima cu W.C. ca sa inchei subiectul.
Pentru ca oricine poate sa ajunga intr-o stare mult mai buna sperand si avand crezul dezvoltat ca un triceps de mamifer masculin, pentru ca atunci cand ai descoperit canalul partash la toate link-urile ce iti apar in fatza ochilor si ce te ajuta sa destupi misterele firii, raportate la existenta ta reala in emisfera indicata de geografia inventata, pentru ca esti capabil sa te incurci singur in ganduri, ca tot Tu sa te descoshi, pentru ca oricum, orice ai face sau ai zice, are un sens la finalul explorarii karmatice prin chipul viu al vietii.
Dincolo de liniste are loc adevaratul spectacol. Acolo unde liniile magistrale ale orizontului si ale Zenit-ului fac cel mai frumos cuplu geometric sfidat de lege, Univers si gravitatie.
Supa de dovleci cu suflet si tip de zi cu chip de om nou.
Continui..
Nori pufosi si liberi sa faca orice se aduna intre stadiul de puf si chipuri de oameni deasupra Pamantului. De ce atunci cand e Soare fain-frumos si noi suntem haini-frumosi ne simtim mai bine?
De ce ma intreb eu de ce suntem asa cum m-am intrebat adineauri?
La intrebarea "De ce?" o sa adaug rima cu W.C. ca sa inchei subiectul.
Pentru ca oricine poate sa ajunga intr-o stare mult mai buna sperand si avand crezul dezvoltat ca un triceps de mamifer masculin, pentru ca atunci cand ai descoperit canalul partash la toate link-urile ce iti apar in fatza ochilor si ce te ajuta sa destupi misterele firii, raportate la existenta ta reala in emisfera indicata de geografia inventata, pentru ca esti capabil sa te incurci singur in ganduri, ca tot Tu sa te descoshi, pentru ca oricum, orice ai face sau ai zice, are un sens la finalul explorarii karmatice prin chipul viu al vietii.
Dincolo de liniste are loc adevaratul spectacol. Acolo unde liniile magistrale ale orizontului si ale Zenit-ului fac cel mai frumos cuplu geometric sfidat de lege, Univers si gravitatie.
Supa de dovleci cu suflet si tip de zi cu chip de om nou.
Continui..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)