..frica, ura artificiala, complotul sentimental, avioanele din creier si alti factori. Cand ajungi sa constiientizezi ca esti urmarit de unul dintre criminalii imaginari ai sufletului incepi sa ai legaturi adanci cu paranoia.
Asa am inceput si eu sa imi dau seama ca teama de raspunsuri evidente accelereaza procesul de adancire in gol. Cand te trezesti singur in propriile-ti concepte, ceri ajutorul celor pe care odinioara i-ai uitat din cauza unei frici generate de propriile-ti idei despre tine. Nu suportam sa iesim in exterior si sa ne abordam ca pe un intreg defect aproape perfect. Sau nu ca nu suportam, nici macar nu avem bunul simt practic si codul secret al eticii moraliste care se ne impinga spre "sportul asta extrem". De aici inainte incep sa derive o groaza de alti factori care impiedica progresul si dau nastere constantei regresiste. Nu sunt un infocat progresist, dar macar am spiritul de initiativa adecvat sa ma pot transpune intr-un simplu transportor al sufletului meu pe care uneori il privesc cu mila, alteori cu admiratie, dar de cele mai multe ori ca pe un trofeu inca neinmanat mie.
Ma pun sa scriu mai mereu ganduri pe care le generez si carora le dau o forma. Nu-mi ia mult sa gandesc, la fel sa materializez gandurile in randuri si randurile sa le asortez in limba romana. Atunci cand fac asta, ma eliberez din mintea mea in scris si raman acolo, in scris, pentru mult timp de acum inainte. Atunci cand trec de la o stare la alta si incerc sa imi readuc aminte cine eram, ce faceam, ce gandeam, deschid blog-ul asta pentru a-mi reaminti si pentru a ocupa o parte din viitor cu ceva ce s-a petrecut in trecut dar e gandit mereu intr-un prezent continuu.
Am sufletul pe jumatate trimis, pe jumatate mort, pe jumatate absorbit de orice e frumos si cealalta jumatate imi da semne ca nu sunt ceea ce mi-am dorit. Mananc ca sa respir, respir ca sa imi simt activitatea spiritului, spirit si asa doborat de frica trecuta a trecutului, de spaimele prezentului si de teama precedentului. Ma exprim ca sa pot avea o ocupatie, muncesc ca sa am bani si incerc sa iubesc ca sa pot fi iubit. Schimbul la care ne propunem sa ramanem nepasatori dintre ceea ce oferim si ceea ce dobandim ne da curaj sa incercam si varianta urmatoare, sa trecem peste principii si prejudecati si sa muncim din greu pentru un viitor linistit.
Mi-ajunge trecutul pe care nu mi l-am dorit. Vreau un prezent sincer si la moda.
Nu mai vreau sa va ascult!
