miercuri, 28 noiembrie 2007

12:30

Azi nu scriu nimic concret pentru ca imi este cam rau.
Va pup.

marți, 27 noiembrie 2007

Tu nu stii nimic

Sa incerci sa incepi sa incerci sa incepi, te va lua de cap, de asta exista momentul ezitarii.Concret, cand nimic nu te face sa te simti rotund accepti provocari impuse.Te lasi pe spate, o privire rapida stanga-dreapta, arie sigura si incepi.
Traducerile scrierilor vechi despre trecut ma fac sa ma intreb oare ..traducerile noilor despre prezent vor fi traduse in viitor de presupusii "cavaleri robotizati, modificati"? Inchipuiti-va un robot/mutant, de dimensiune medie, luam Jetster Dexter ca dimensiune de referinta(http://www.starwars.com/databank/character/dexterjettster/index.html) incercand sa descifreze Codul Rutier, de exemplu.Huh?!?
Dimensiunea e o notiune de ritm, sens si perceptie.Daca Mercur-ul l-as fi inconjurat, in jurul axei sale, intr-un interval de aproximativ 5 luni, intr-un Golf capabil, Jupiter s-ar putea mandri cu certificatele de nastere ale viitoarelor mele 15-20 de generatii, iar Golf-ul s-ar fi transformat intr-un grena Shadow Vessel cu jante de mercur pe usi rabatabile la 180 de grade, de ultima moda.
Spatiul, un betiv fara serviciu care isi face de cap cu Venus cand Soarele nu ii acorda atentie.
Caleea Lactee, as putut incepe discutia de la venerabila varsta de cateva zile.Aveam notiuni intarite asupra traiectoriei catre calea lactee, sursa de hrana, rezervorul plin de viata.
Terra, o nova transcrisa in Terranova, cu o civilizatie colorata si plina de bani falsi ca in magazine si fara pic de rusine ca o cabina de proba.

Prieteni, eu divortez, ma duc sa vad ce mai face etajul 6 ca, din cate am inteles, au probleme la coloana.
13.

Criminalule!

- Buna baieti.
- Holla hallo.
- Stiti cumva la ce ora incepe refrenul?
- Nu neaparat, dar in general abia dupa ce se termina primul.
Intre timp, fara nici un fel de feedback, crocodilul incepu sa urle:
- Prieteeeenii mei, cine mai credea ca sambata seara o sa raman fara bani?!?

"Un stol de pasari - Miercuri pe zi."

luni, 26 noiembrie 2007

Cateva fotografii despre cum imi petrec eu timpul

Cronica de Iasi scrisa in Pagini Aurii

Raul Bahlui nu s-a mai prezentat asa cum il stiam cu totii.Sa incerci sa eviti privirile unor profesori care se straduiesc sa te fixeze uniform, cu greu accesand baza lor de date, asta din cauza organizatorilor, ca la urma sa iti ceara demisia intr-un moment de apogeu al carierei tale de prestator de servicii muzicale, este chiar comic.Ori la bal ori la spital ..
E 12:00.Din mijlocul incaperii se aude un "Tatal Nostru" cantat parca de un Mihai Constantiniu depasit de situatie, balenele cu puful lor galben-grasut se impiedicau'n lacrimi, care cadeau simultan pe platourile suedeze cu sandvisuri uitate de vreme si pe peretii acvariului pentru care Jacques Cousteau si-ar fi vandut labele ca sa il aiba.
Ne plictisim de moarte ..
Alcoolul incet incet si-arata gradele printre binele meritate victime ale depresiilor si depresiunilor intr-un moment extrem de inspirat in care Generalul luase deja hotararea sa o intindem.
Pana la Sport sunt doar cativa Km.Nici in fata magazinului plin ochi cu Hot-Dogshi nu ne plictisim.O domnisoara tanara, trecuta de prima dragoste, se tine mortis de alti 2 tineri, trecuti de prima dragoste, sa nu cada.Dragut.
Ar mai fi atatea si atatea de scris despre, dar timpul incepe sa nu ne mai ajunga, ne impinge spre lucruri mult mai constructive decat exprimarea propriilor ganduri pe o panza alb-electronica, curata arta amice.
Ciao.

"Salut Iasi-ul."

vineri, 23 noiembrie 2007

Fiecare zi incepe de la etajul 4

Buna.
Echilibrul meu respirator, ce imi alimenteaza cu energie creierul, pentru o cat mai infloritoare activitate de productie, in plan social/profesional, incepe dintr-un spatiu inchis.Aproximativ 20 de mp de viata.2 personaje + 250 de cm cubi pork de guinea.Praf de carti, pe televizor uitat de o laveta incompetenta si 7 plante verzi, 3 flori si restul decor.
O gasca intreaga de roboti, gatiti ca pentru un razboi tehnologizat, tridimensionat de cifre, cravata si camasi calcate, imi zambesc din coltul ziarului in drumul meu catre betoane, muncitori si fiare.
Un minut.