Initial am zis ca fanul rezolva intimitati gastronomice.Nu a fost asa.S-a intins la diversitate.I-a placut prima bucata verde, a mirosit portocalele, si-a facut treaba pe asfalt, pe canapea, si-a vazut de viata lui.
Amu, acum vreo 15 ore incepuse sa alerge ca un nebun prin spatiul delimitat de zabrele, ca o naluca as putea adauga.Vitaminele isi facusera efectul.
Cand mi-am dat seama ca avem aceleasi entitati fizice si depindem de acelasi oxigen, m-am pus pe ganduri.Observatiile aduse la adresa celui ce urma sa imi devina co-locatar/vecin de celula erau de prisos.Facea ce vroia!
Nu cu mult timp in urma, acum vreo 18 ani, mi-am dorit sa am si eu o viata in animal si un animal in viata.M-am decis sa raman om, de cuviinta, constiincios, dar bisericos nu prea.Bunica mea si-a dorit sa fiu preot (vezi numele meu de familie) si iata ca am ajuns inginer.Iscusit si nu prea, ascultator si ascultat, haos-ul celebru din jurul statuii mele de carne si-a gasit hramul in gramul de ramuri.
-Sunt un porc! zise D-ul Mao dupa o intreaga lupta de a ma convinge cu cine am de a face.
-Ce bine ca esti, ce tare ca sunt! zise Nicu Alifantis intr-o seara.
-Tara, tara, vrem ostasi.
-Pe cine?
-Pe Mao!
-Macao.
-Kung Lao?!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu