Era noaptea lui 26 spre 27 cand... mi-am dat seama ca era noaptea lui 27 spre 28. Insistand in timpul somnului in a nu ma trezi am realizat ca bancheta pe care ma tot intindeam nu era nici mai mult nici mai putin decat era "dansa" in realitate. Pe la Roman a urcat un individ inalt, la clasa 1 unde eram si eu cazat, speriat parca de goliciunea vagonului, a dat buzna peste mine in compartiment sustinand ca e atat de gol tot vagonul incat s-a horatat sa dormim in paralel in aceiasi incapere pe roti de fier. Era un fricos mangafaua.
Cand am ajuns dimineata in subsolul planetei de la intersectia Calea Grivitei cu I.G.Duca, m-am resemnat la gandul informatiei din abundenta ce plutea in aer ca MyAir pe banii altora. Am fost sunat la un moment dat de proprietarul telefonului de la care raspunsesem in speranta ca totul e foarte bine si ca target-ul ce urma a fi indeplinit era in curs de indeplinire.
Pe la 12 fara 45 eram deja cavalerul mesei ciudate, unde se licita o chestie. Nu intru in detalii.
Era foarte cald afara, atat de cald incat mi-am regasit Bucurestiul plin de oameni, altii decat cei ce i-am lasat, alte fete, alte mutre, altele si altele.
Nici chiar scurta interventie printre fostii mei camarazi de subzistenta nu ajuta cu nimic in detrimentul temperaturilor asfaltice produse de Dl. Soare.
Bucuresti micul Paris, era acum un paradis paradit.
M-as intoarce, daca s-ar intoarce si El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu