Am inceput filozofie

M-am regandit sa scriu filozofie. Am fost constrans tot timpul asta de un simplu gand ce imi obstructiona caile gandirii si mi le astupa cu altfel de informatie decat cea provenita pe cale rationala. Mi-a fost frica la inceput sa cred ca nu pot gandi ca ceilalti, sau mai mult, ca nu pot depasi asteptarile ce, si eu, la randul meu, speram sa le am de la ceilalti scriitori de filozofie, sau filozofi ce gandesc cu voce tare.
Aproape de mijlocul vietii, respirate pana acum, am prins tupeul necesar sa desconspir si disec stari si trairi personale, ce la un moment dat, au intrat in contact cu cea mai mare parte din corpul meu. Simplele trairi si traiul aglomerat ma fac sa gandesc la fel ca ceilalti. Ceilalti gandesc la fel ca mine, dar in acelasi timp avem total alte idei despre gandirile celorlalti. Capacitatea face diferenta. Ce ai gandit tu, am gandit si tu, sau sunt pe cale de a gandi. Ce ai procesat tu, eu nu o voi face decat in caz de nevoi acute si satisfactii nesatisfacute. A trai filozofie porneste de la a trai real, fizic, spiritual si rational. Problemele fiecarui individ sunt doar un cumul de informatie procesata fara raspuns sau cu o urma fina de speranta. De exemplu, cu cat inaintezi in varsta esti si mai receptiv la diverse problematici ale vietii cotidiene. Nerezolvarea unei singure problematici asigura un trai inversunat pentru perioada imediat urmatoare si exagerarea starii de nervozitate ce vine doar din sine. In cazul in care persoana in cauza trece in nefiinta, odata cu procesul in cauza, problema ce s-a abatut asupra corpului respectiv dispare sau trece in curtea altui individ vulnerabil si dornic de "actiune".
Era frumos si in liniste.

Carcotash de la orash - un fel de pungash inaintas

Da, imi placea la nebunie cand ne certam. Aveam impresia ca orice cearta intareste nervi care dispar, psihice aflate in convulsie de la litri de cafea si metri liniari de tutun la mana a doua. Dar nu era asa.
Intr-una din diminetile incerte de vara, mai precis azi, eram gata gata sa cred ca imi dau demisia din functia de om ciufut si plin de hibe si ca pot incepe o noua viata. Homo sapiens avea sa mearga printre pietre pe o platforma rulanta ca bagajele in Chicago. Drumul a fost destul de facil, tinand cont ca Dl. X facea lucrul asta destul de des. Cel mai prielnic loc de a ma lasa in singuratatea mea de carnivor era Piata. Odata ajuns in caldirea Omega, camasa imi statea destul de dificil, tinand cont ca aseara m-am uitat la o dezbatere politica si am avut initiativa eficace de a ma autoproclama candidat unic la Europarlamentarele din dormitorul ei. Pe aici nimic comun, doar cei lasati de vineri, cu chipurile tunse de salariile primite de la poarta, ca un pumn puternic primit in figura de stil a muritorilor.
Era ceva de genu, noua si cam asa ceva, pana sa ne auzim, mai nervosi ca niciodata, in difuzoarele difuze ale aparatelor de telecomunicatie denumite telefoane acceptate de rasa umana. A inceput la inceput sa fie calma, la fel si eu. A doua oara la fel. Aveam pretentia sa nu emita iar pretentii, chiar si invers.
Am tacut, ea la fel. Mi-am dat seama ca sunt in alt oras, ea la fel. Am fost desemnat carcotash.
E, asta e..
Viata e scurta ca fustele in discotecile din mediu rural.
Va transmit unde de bine!