Scrie-mi tu o carte in care te descrii si apoi afiseaza-te in dreptul paginilor imbracata sumar facandu-mi cu ochiul.
E evident, nu mai pot controla densitatea destinului ce sper sa imi surada inca. De ieri a inceput vijelia, -10, sa fii fost -14 azi noapte. Tu ai adormit pe partea stanga, pe stanca inalta a dormitorului cusut de Boston in beton.
Lumina discontinua a camerei plina de intuneric ma tragea tot mai mult spre somnul cult al ratiunii unde imi pot echilibra seara de seara gandirea proletara cu cea artistica dand nastere cultului personalitatii ce ma invaluie ca o aura plina de urzici ca muzica funk a Romaniei lui N.C.
Treptat in vis nu te visez dar te doresc in plina interactiune cu natura suferintei tale. Pari la fel de trista ca un moment de fericire scurt. Vreau sa cred ca asta nu e tot, din tot ce am crezut ca poate fii, idealul maine-lui povestit cu cateva zile in urma fiind unul de plastic.. se pare. Se pare ca incepem sa ne separam, sperand la fericirea celuilalt si ratiunea impacata a viitorului practicat de unul singur. Se pare ca mi se par prea multe incat sa cred ca e real. Real ca Madrid-ul si tot nu am incredere.
Ma gandesc din ce in ce mai mult sa plec, sa evadez din casa mea, sa las casa in urma sa am ce povesti, sa ii las pe altii sa o viziteze ca sa poata confirma cele povestite. Am visuri despre mai bine cu viziuni anevrice, am o stare de nestare inconjurata de lastari fara valoare. Am bani si vreau bani. Traiesc intre o echidistanta telurica determinata de simplele mele cunostinte neaprofundate, traiesc intr-o desteptaciune valoroasa pe care multi nu dau 2 bani.
Tu ..profesore, lasa-mi pe pat vreo 2 teme sa-ti arat ca nu am nevoie de meditatie sa ajung la un raspuns logic. O sa iti las ca premiu aceleasi teme, pe acelasi pat. Daca ai curaj, ne facem temele impreuna, doar doar de as fii si eu pentru cateva clipe in rolul de profesor.
Si.. mai lasa-te de fumat ca aduci curent prin ferestrele murdare de la starea vremii.
Recita-ma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu