Aventurile mele

Las totul in custodia metresei si anunt cu strategie hiperbolica numirea mea in functia de Presedinte al Campaniilor si Taberelor Militare din Militari si zona Obor. Pentru cine nu stie, sunt unic interlocutor al Diavolului, spiritul clar si plin de alb al naturii. Numele meu este Emiliano Fanfaroni si sunt de cetatenie constienta si foarte consistenta. De la a fi privilegiat la a-mi bate joc de energiile primite de sus, e o cale cam cat Vacarestiul intersectie cu Lacteea.
Eram odata naufragiat pe Planeta Asco 99 bis impreuna cu bunul meu prieten Lazlo, un roman get-beget, din tata faimos si mama mama, si incercam sa ne regasim reintregirea ego-ului transformat in eros de site-urile porno care ne vizitasera saptamana trecuta la sediul firmei. Nu am mentionat pana acum ca suntem administratorii unei societati multi-continentale, exportatoare de importuri clasificate ca bunuri proaste. De la dreapta se vedea amurgul unei nopti de vara-iarna, spatiul fiind atemporal, unde prin zarile nourilor drepti si blegiti de plictiseala se intrezarea printesa noptii, floarea adevarului, schimbatoare la fiecare clipire de ochi a lui Lazlo.
Am asteptat cateva zile pana cand florea s-a deschis iar in momentul in care pistilul a spus "Hello", intr-o engleza cum numai Inna, faimoasa vorbitoare de limbi, poate am tresarit amandoi ca treziti in ultima zi de armata, cand esti anuntat ca te inroleaza in razboi.
- Salut! am zis.
- Hello mister!
- Nu, suntem pamanteni, nu-i neaparat un mister faptul ca aratam asa si nu asa.. a completat Lazlo.
- Will you please leave our planet alone?

Am rupt floarea, am plecat cu Lazlo inapoi pe Spanacusis. N-am ucis natura, am onorat o ruga, venita chiar din partea Imperatorului, Imparateasa cu petale.
Am ajuns inapoi in birourile sediului nostru din Strada Oclu nr. F67D, cod binar 0110101011110, unde ne astptau doua cafele vechi, de 450 de ani, pe masa mea de cristal, primita cadou acum 200 de ani de la presedintele Americii, Fidel Castro.
Dupa lungi cautari ajunsesem cat de cat la o concluzie. Nu exista viata fara moarte si nici moarte fara fatza. Primeam des complimente pentru floare si pentru violul spatiului. Eram mandru. Pana m-au dat afara de la munca si m-am apucat de scris povesti.

De va place ba ori da / N-as putea sa zic ceva /
Caci e in firea mea sa tac / Tac si tac si tac si tac.

F.N.