Ma public singur, n-am nevoie de public

De la departare parca parca mi-ar fi fost de folos simtul tactil pentru a continua ceea ce incepusem ieri. Azi nu am mai insistat, mi-am incretit fruntea sau fruncea si m-am dedicat propriilor petreceri duminicale pentru a ma hotari ce am de facut de azi inainte. Pana ieri stiam, maine cred ca se simplifica.
Pisica vrea somon, pisica cea mare vrea sampon, motanul zis si leutzul vrea liniste.
Pe frontul de la rasarit au rasarit mesaje cum ca eu as fi responsabil pentru nedreptatea care s-a petrecut in trecut si acum platesc aproape cu viata, tinand cont de durerile de rinichi si coaste, pentru neplacerile ce mi-au distrat atentia in ultimii 3 ani. Chiar.. suntem in 2011 acum, mai e putin si incepem sa intelegem.
Manuiesc treaba asta de vreo 4 ani si inca imi tin cuvantul ca o sa se intample ceea ce ne dorim cu totii. Dormitorul meu arata ca dupa o petrecere de lesbiene combinate cu barbati complicati. Afara s-a lasat frigul pe care il asteptam, pentru a-mi ingheta senzatiile si ma distreaza cand ma gadila pe sub haine.
Ma intorc la poezie, ma apuc sa re-scriu ce gandesc si sper sa ma controlez cand fac asta. O sa ma public singur, n-am nevoie de public.

Cand n-ai bani esti si urat si prost

Am cate doua stari deodata si incep sa pierd din speranta. Nu vad pana foarte departe si asta ma arunca intr-o cutie de carton sau de cartofi, ce mai conteaza, am jocurile de cuvinte la degetul mic. Man.
Ma duc direct in directia opusa cu avantul unui pilot de karting iesit pe bulevard la intersectia cu celalalt bulevard. Am ganduri negre si celebre.
Scriu un text fara precedent.

E oficial

M-a lasat spatele de zici ca n-am tovarasi.

Nu am nici o idee

..m-am gandit sa nu dau curs gandurilor negre si sa ma linistesc in propria neputiinta. E absolut necesar sa fac asta daca imi doresc linistea de dupa. Pana atunci ma retrag in sufrageria mea mentala, cu laptop-ul "ciordit" din Africa, pisica co-dobandita, ceaiul meu de menta de la Tata, 2-3 fursecuri si 1000 de ganduri haotice.
Ce am altceva mai bun de facut? Ies, mananc la Covrigarie, imi creez universul stradal de care am nevoie pana la destinatie, discut cu 2-3 persoane, depinde ce am de discutat, ma gandesc sa o sun pe sora-mea, ce o mai face taica-miu, ce-mi mai face relatia.
Sunt zidul neconstruit in Berlin care asteapta o tencuiala de lux. Ma scufund in propriile amintiri si reciclez istoria care si asa nu ma satisface in comparatie cu viitorul pe care-l vad electric cu praf digital pe sub sosele si propriul aparat de zbor plin de praf pe balcon.
Mananc un fursec. Sec.
Sa-mi fac si o tigara?
Am un sec interior pe gat care ma jeneaza. Sper ca nu am racit iarasi pentru ca devin irascibil la cat de bine ma simt stand toata ziua sub plapuma si gandindu-ma ca trebuie sa ma fac bine. Sunt bine, de ce am nevoie sa ma gandesc ca trebuie sa ma fac bine? Analogia anatomie-constiinta ma sufoca.
Apropo de "sub plapuma" m-am gandit aseara sa infiintez un radio de apartament care sa se cheme chiar "Radio Subplapuma". Eu sa fiu Dj-ul, alaturi de alti subplapumari si muzica pe o difuzam chiar subiectele pe care le abordam sa te tina toata noaptea sub plapuma. Asta e doar o idee. Imi vine sa rad. Ma gandesc ca poate asa lansez un nou brand de formate de emisiuni radio, paturi/plapumi la moda si ascultatori din ce in ce mai interesati de fenomenul linistii pe care ti-o ofera patul tau de acasa atunci cand ai nevoie de liniste cu tot cu fundal sonor.
Horror.
Infig fursecul in ceai. Se simte acuratetea materiilor prime folosite in fabricarea prajiturilor de plastic. Noroc cu menta ca e originala. Sau asa pare.
M-am gandit sa imi astern viata in proza, sa pun gandurile pe hartie, fie ele versuri, franturi sau chiar mici povestioara cu haz sau fara. Fac asta de cativa ani si ma simt extrem de bine cand pot sa am o cursivitate a scrisului.
Iubita mea mi-a spus chiar asa:
"-Baby, ai putea sa te angajezi dactilograf!"
Nu suna rau, insasi ideea de a avea un loc de munca stabil nu ma sperie, ma bucura chiar. Chiar si sunetul tastelor produs in exces creeaza un fond muzical placut daca ajungi sa imi dau seama de ce fac asta, care e scopul scrierilor mele si daca ma ajuta cu ceva la final cand recitesc ceea ce mi-a debitat mintea asta a mea. Chiar aseara, dupa ce am amplificat subiectul "sub-plapumic" am vazut un film pe numele lui "Another Earth", o aberatie de altfel, o aberatie atat de plictisitoare incat mi-a trezit niste idei destul de interesante. De aici si ideea sunetelor produse de alte obiecte decat cele muzicale ce ajung sa creeze un fond muzical extrem de placut o "creatie" a mintii ce poate face abstractie de la sistemul brut de evaluare al prezentului si se poate duce usor usor pe drumul creativ al abstractului, abstract pus pe note muzicale, note muzicale alaturate.. muzica la urma urmei.
Nu am mai pus mana demult pe o muzica straina, s-o despic, sa-i gasesc frumusetea, nu am mai vizitat un muzeu, nu m-am mai uitat de mult prin telescop, nu am mai scris pasaje in cartea vietii, nu am mai calatorit cum obisnuiam sa o fac. E colaps si timelapse sudate cu aragon de un sudor profesionist pe care probabil l-am avut in subordine odinioara pe unul din santierele Romaniei.
E momentul schimbarii.