duminică, 27 noiembrie 2011

Ma public singur, n-am nevoie de public

De la departare parca parca mi-ar fi fost de folos simtul tactil pentru a continua ceea ce incepusem ieri. Azi nu am mai insistat, mi-am incretit fruntea sau fruncea si m-am dedicat propriilor petreceri duminicale pentru a ma hotari ce am de facut de azi inainte. Pana ieri stiam, maine cred ca se simplifica.
Pisica vrea somon, pisica cea mare vrea sampon, motanul zis si leutzul vrea liniste.
Pe frontul de la rasarit au rasarit mesaje cum ca eu as fi responsabil pentru nedreptatea care s-a petrecut in trecut si acum platesc aproape cu viata, tinand cont de durerile de rinichi si coaste, pentru neplacerile ce mi-au distrat atentia in ultimii 3 ani. Chiar.. suntem in 2011 acum, mai e putin si incepem sa intelegem.
Manuiesc treaba asta de vreo 4 ani si inca imi tin cuvantul ca o sa se intample ceea ce ne dorim cu totii. Dormitorul meu arata ca dupa o petrecere de lesbiene combinate cu barbati complicati. Afara s-a lasat frigul pe care il asteptam, pentru a-mi ingheta senzatiile si ma distreaza cand ma gadila pe sub haine.
Ma intorc la poezie, ma apuc sa re-scriu ce gandesc si sper sa ma controlez cand fac asta. O sa ma public singur, n-am nevoie de public.

Niciun comentariu: