..m-am gandit sa nu dau curs gandurilor negre si sa ma linistesc in propria neputiinta. E absolut necesar sa fac asta daca imi doresc linistea de dupa. Pana atunci ma retrag in sufrageria mea mentala, cu laptop-ul "ciordit" din Africa, pisica co-dobandita, ceaiul meu de menta de la Tata, 2-3 fursecuri si 1000 de ganduri haotice.
Ce am altceva mai bun de facut? Ies, mananc la Covrigarie, imi creez universul stradal de care am nevoie pana la destinatie, discut cu 2-3 persoane, depinde ce am de discutat, ma gandesc sa o sun pe sora-mea, ce o mai face taica-miu, ce-mi mai face relatia.
Sunt zidul neconstruit in Berlin care asteapta o tencuiala de lux. Ma scufund in propriile amintiri si reciclez istoria care si asa nu ma satisface in comparatie cu viitorul pe care-l vad electric cu praf digital pe sub sosele si propriul aparat de zbor plin de praf pe balcon.
Mananc un fursec. Sec.
Sa-mi fac si o tigara?
Am un sec interior pe gat care ma jeneaza. Sper ca nu am racit iarasi pentru ca devin irascibil la cat de bine ma simt stand toata ziua sub plapuma si gandindu-ma ca trebuie sa ma fac bine. Sunt bine, de ce am nevoie sa ma gandesc ca trebuie sa ma fac bine? Analogia anatomie-constiinta ma sufoca.
Apropo de "sub plapuma" m-am gandit aseara sa infiintez un radio de apartament care sa se cheme chiar "Radio Subplapuma". Eu sa fiu Dj-ul, alaturi de alti subplapumari si muzica pe o difuzam chiar subiectele pe care le abordam sa te tina toata noaptea sub plapuma. Asta e doar o idee. Imi vine sa rad. Ma gandesc ca poate asa lansez un nou brand de formate de emisiuni radio, paturi/plapumi la moda si ascultatori din ce in ce mai interesati de fenomenul linistii pe care ti-o ofera patul tau de acasa atunci cand ai nevoie de liniste cu tot cu fundal sonor.
Horror.
Infig fursecul in ceai. Se simte acuratetea materiilor prime folosite in fabricarea prajiturilor de plastic. Noroc cu menta ca e originala. Sau asa pare.
M-am gandit sa imi astern viata in proza, sa pun gandurile pe hartie, fie ele versuri, franturi sau chiar mici povestioara cu haz sau fara. Fac asta de cativa ani si ma simt extrem de bine cand pot sa am o cursivitate a scrisului.
Iubita mea mi-a spus chiar asa:
"-Baby, ai putea sa te angajezi dactilograf!"
Nu suna rau, insasi ideea de a avea un loc de munca stabil nu ma sperie, ma bucura chiar. Chiar si sunetul tastelor produs in exces creeaza un fond muzical placut daca ajungi sa imi dau seama de ce fac asta, care e scopul scrierilor mele si daca ma ajuta cu ceva la final cand recitesc ceea ce mi-a debitat mintea asta a mea. Chiar aseara, dupa ce am amplificat subiectul "sub-plapumic" am vazut un film pe numele lui "Another Earth", o aberatie de altfel, o aberatie atat de plictisitoare incat mi-a trezit niste idei destul de interesante. De aici si ideea sunetelor produse de alte obiecte decat cele muzicale ce ajung sa creeze un fond muzical extrem de placut o "creatie" a mintii ce poate face abstractie de la sistemul brut de evaluare al prezentului si se poate duce usor usor pe drumul creativ al abstractului, abstract pus pe note muzicale, note muzicale alaturate.. muzica la urma urmei.
Nu am mai pus mana demult pe o muzica straina, s-o despic, sa-i gasesc frumusetea, nu am mai vizitat un muzeu, nu m-am mai uitat de mult prin telescop, nu am mai scris pasaje in cartea vietii, nu am mai calatorit cum obisnuiam sa o fac. E colaps si timelapse sudate cu aragon de un sudor profesionist pe care probabil l-am avut in subordine odinioara pe unul din santierele Romaniei.
E momentul schimbarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu